Din relatările Cuvioasei Egeria la Vinerea Mare
Vă punem înainte, spre citire povestirea unei cuvioase femei, Egeria, care la sfârşitul celui de-al patrulea veac creştin (381), mergând în pelerinaj şi închinându-se la Locurile Sfinte, a luat parte la slujbele şi rânduielile care se săvârşeau la acea vreme, în Sfânta şi Marea Joi la Ierusalim, şi ne-a lăsat, în jurnalul său de călătorie, mărturie despre toate acestea. Fie ca aceste câteva rânduri de încheiere, să vă aducă în suflet mireasma duhovnicească a rugăciunilor din Joia Mare de la Ierusalim precum şi râvna pe care o arătau înaintaşii noştri în acea zi binecuvântată.
Iată ce ne spune Egeria:
„Joia se face, de la cântatul celui dintâi cocoş, ceea ce este obiceiul să se facă până dimineaţa la Anastasis (biserica Învierii) ; la fel la ceasurile al treilea şi al şaselea .
La ceasul al optulea, după obicei, tot poporul se adună la Martyrium , mai devreme însă decât în celelalte zile, fiindcă otpustul trebuie să se facă mai repede. Când tot poporul este adunat, se face tot ce este rânduit; în această zi se săvârşeşte Sfânta Jertfa la Martyrium, iar otpustul se face în acelaşi loc către ceasul al zecelea. Înainte de a se face otpustul, arhidiaconul înalţă vocea şi zice: „La cel dintâi ceas din noapte, să ne adunăm cu toţii la biserica ce este în Eleona , căci mare osteneală ne aşteaptă în noaptea zilei acesteia”.
† Mitropolitul IOSIF
Scrisoare pastorală la învierea domnului 2026
Temelia vieții celei noi – Învierea lui Hristos!
către tot clerul, cinul monahal
și poporul dreptslăvitor din
arhiepiscopia europei occidentale
„Cel care pătrunde în taina Învierii învață
și scopul pentru care Dumnezeu a creat
toate lucrurile la început și în veșnicie.”
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Preacuvioase Maici,
Iubiți frați și surori în Domnul,
Hristos a înviat!
„Primele persoane umane care au primit vestea cea bună a Învierii din morți a Domnului Iisus Hristos Cel răstignit au fost femeile mironosițe sau purtătoare de aromate”, scrie Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Pastorala de Paști din acest an.
„Evlavia, prețuirea, curajul și credința femeilor mironosițe au fost răsplătite cu bucuria de a se întâlni cu Însuși Domnul Iisus Hristos Cel înviat din morți”, mai adaugă Patriarhul României.
Catehezele vatopedine ale Preacuviosului Stareț Iosif Vatopedinul, editate la Doxologia acum cinci ani și traduse de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Nathanael Neacșu, sunt o hrană nutritivă cu iz ascetic de un real folos pentru fiecare dintre noi. Se potrivesc deosebit de bine cu perioada Postului Mare pe care-l trăim și le propunem ca o sursă patristică de întărire. Sfântul a tratat către frățimea obștii sale o gamă variată de teme, iar ceea ce vă prezentăm este o parte din prea plinul viețuirii sale încercate. Datorită moștenirii duhovnicești pe care a primit-o de la Sfântul Iosif Isihastul, „ucenicul-părinte”, acum Sfânt, a preschimbat ființial inimi, născând duhovnicește adevărați oameni ai Duhului, lucrare care a plecat de la făptuire, s-a exprimat prin cuvânt și exemplu de nevoință.
Iată o primă apoftegmă legată de importanța ascultării: „Prin ascultare și, înainte de toate, prin păzirea cuvintelor lui Hristos, fiecare creștin Îl zămislește în sine ca un embrion, pe Hristos, și astfel omul se face mamă a lui Hristos, purtător în pântece și lucrător al chipului lui Hristos în interiorul său”1.











