Acolo unde „nu se naște nimeni, ci unde oamenii vin să moară, să moară păcatului, patimilor, poftelor, ambițiilor și tulburărilor lumii acesteia înșelătoare” și să se nască pe ei înșiși¹ pentru Împărăția lui Dumnezeu, acolo a mers să se înveșnicească și Sfântul Preacuvios Părinte Dionisie Ignat care a văzut lumina acestei lumi în 1909 și a trecut la Domnul în 2002 pe 11 mai, după o viețuire de 78 de ani între atoniți. Ucenicii săi l-au cunoscut ca pe un ieromonah care „a dobândit virtutea nerăutății, că în sufletul său nu-și mai putea afla loc niciun gând viclean cu referire la aproapele”². A mai fost dăruit cu harismele vederii înainte, „a mângâierii sufletelor, știind cum să înmoaie cele mai împietrite inimi și să le întoarcă spre Dumnezeu”³, și cel a cunoașterii tainelor ascunse din inimile oamenilor. Era căutat și pentru darul discernământului. Între sintagmele care-l pot caracteriza enumerăm: „Smeritu-m-am și m-am mântuit”, „Fraților, păziți dragostea, că Dumnezeu dragoste este”.

Citește mai departe …