Preasfințitul Părinte Episcop Siluan la 15 ani de la primirea Darului Arhieriei
În ziua de 21 octombrie 2016, se împlinesc 15 ani de când Preasfințitul Părinte Siluan a fost hirotonit întru episcop, în biserica „Sfântul Iosif” a parohiei omonime de la Bordeaux, de către IPS Mitropolit Iosif al Europei Occidentale și Meridionale, împreună cu IPS Mitropolit Teofan al Olteniei (la acea vreme) - reprezentantul PF Patriarh Teoctist, IPS Mitropolit Serafim, al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, PS Ambrozie, Episcop Vicar Patriarhal (la acea vreme), PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului (la acea vreme) și PS Petroniu Sălăjeanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Oradiei (la acea vreme).
Cunoscând modestia și conștiinciozitatea ce îl caracterizează pe Preasfințitul nostru, nu îmi este deloc ușor să scriu aceste rânduri, însă, convins fiind că noi toți, fiii săi duhovnicești, clerici, monahi și mireni, care ne iubim Stăpânul, nu ne vom găsi pacea, de nu vom dezvălui cele ce le avem în inimă la acest moment aniversar.
Dacă nu spunem noi „vor vorbi pietrele”, de aceea nu facem altceva decât să aducem smerită amintire despre darurile şi împlinirile pe care Domnul Dumnezeu le-a revărsat, nu după a noastră vrednicie, ci ca roade şi binecuvântări ale neostenitei jertfiri, de un deceniu și jumătate, al Episcopului Siluan, mai întâi ca Episcop – Vicar și, de opt ani încoace, ca și prim Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.
Cum voi putea oare sa uit începuturile de la Gavedo, când plecam cu Preasfințitù în diverse vizite pastorale, însă motorină aveam doar pentru dus, iar întoarcerea o lăsam în grija Domnului. Când nopțile le petreceam pe autostradă, și adevărata „licență în teologie” mi-am luat-o în lungile convorbiri duhovnicești care despărțeau parohiile la sute și, uneori, mii de kilometri; când Vicariatul era în parte în portbagaj, iar cealaltă în paraclisul de doi metri pătrați unde am trăit cele mai frumoase liturghii din viața mea.
Întemeierea de mănăstiri și parohii, hirotonia atâtor preoți și diaconi, hirotesia multor slujitori, citeți și ipodiaconi, închegarea și susținerea celor 230 de parohii unde se slujește continuu, purtarea de grija necontenită față de cele Dumnezeiești, dar și grija față de cei aflați în nevoi, cu timp şi fără timp - acestea sunt nestematele, ce strălucesc până și în ochii celor ce nu vor să le vadă, nestematele care încununează, ca o diademă, fruntea Întâiului Stătător al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.
Şi toate acesta nu sunt spre laudă, ci spre Slava lui Dumnezeu, Care a răspuns la truda necontenită cu care Preasfințitul nostru „a arat” și „a semănat” pământul duhovnicesc al sufletelor miilor și miilor de români aflați pribegi pe pământul Italiei, frați creștini pentru care a săvârșit „Jertfa cea fără de sânge”, s-a rugat, i-a învățat, i-a povățuit, i-a purtat și mereu îi poartă în suflet și în inimă, cu răbdare și părintească dragoste.
Noi, clerici, monahi și mireni, nu suntem decât „nişte robi netrebnici, care am făcut ce eram datori să facem”, față de cât s-a străduit Episcopul nostru să ne dăruiască și să ne transmită, mai ales pe plan duhovnicesc, pastoral – misionar, dar și liturgic și social. Îndemnurile sale au fost mereu îndreptate spre conștiința noastră de creștini, spre răspunderea pe care o avem în fața lui Dumnezeu și pentru slujirea care o face fiecare dintre noi.
Pentru toate acestea care „ni s-au întâmplat” de când suntem păstoriți de Vladica Siluan, îi mulțumim din inimă, și-l rugăm să primească dragostea sinceră şi recunoştinţa mulțumitoare pe care i le purtăm în inimă.
Aducem acest gând smerit, încredințați fiind de Adevărul Care grăiește în Sfânta Scriptură: «Și toți aceştia, mărturisiţi, fiind de credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea!» (Evrei XI, 39-40).
Ne rugăm Bunului Dumnezeu pentru buna împlinire a lucrării misionare a Preasfințitului Părintelui nostru Episcopul Siluan în Biserica Sa, pe calea unei vieţuiri prin smerenie, şi, în credința că cei ce sunt chemați la întâietate, sunt însărcinați cu mai multă slujire, câștigând astfel asemănarea cu Hristos, Arhiereul cel Veșnic.
Slava lui Dumnezeu pentru toate, în cer și pe pământ!
Arhimandrit Atanasie – Vicar Eparhial
Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului
Luna Octombrie, Anul Mântuirii 2016
