Gânduri de început de an 2021
Anul 2021 a fost proclamat, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca An omagial al pastorației românilor din afara României și An comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor.
Anul omagial dedicat pastorației românilor din afara României are menirea să sublinieze grija Bisericii Ortodoxe Române față de fiii ei răspândiți în cele patru zări ale lumii acesteia. Dacă, în perioada 1948-1989, slujirea pastorală printre românii ortodocși trăitori în afara granițelor a întâmpinat numeroase piedici și dificultăți, în perioada 1990-2020, aceasta a cunoscut o dezvoltare fără precedent, fapt datorat și fenomenului emigrației din ultimii 30 de ani – cel mai important, din punct de vedere numeric, din istoria poporului nostru. Astfel, comunitatea ortodoxă din Italia – care număra 4 parohii înainte de 1989 (cea mai veche fiind cea de la Milano, întemeiată cu 45 de ani în urmă) – a ajuns să numere 8 parohii, în anul 1998, iar în anul 2007 – anul înființării Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei și al intrării României în Uniunea Europeană –, a ajuns să numere 70 de parohii și să sfârșească anul 2008 cu 80 de parohii. Saltul numeric dintre anii 1998-2008 este, așadar, considerabil – de 10 ori mai mare.
Odată cu intrarea în funcțiune a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei (8 mai 2008), dezvoltarea ei pastoral-misionară, socială, culturală și administrativă a cunoscut un nou avânt, dat fiind numărul mare al românilor emigranți în Italia, San Marino și Insula Malta, începând cu anul 2007. Astfel, în următorii 12 ani (2008-2020), s-au întemeiat peste 210 parohii (numărul lor ajungând, la finele anului 2020, la 292), numărul așezămintelor monahale a ajuns la 8, iar numărul filiilor a depășit 120 de unități, toate acestea fiind cuprinse în 24 de protopopiate. Un număr de peste 20 de proiecte sociale sunt în desfășurare în cadrul Episcopiei, iar un număr de peste 15 evenimente (festivaluri, congrese, zile omagiale, etc.) erau presărate de-a lungul întregului an, până înainte de introducerea restricțiilor cauzate de pandemia cu nou l Coronavirus.
Grija față de cateheza copiilor, a tinerilor, precum și a adulților, a mirilor și a nașilor lor, a părinților ce-și botează copilul și a nașilor de botez a constituit și constituie o prioritate în pastorația credincioșilor din cuprinsul acestei Episcopii. Școala duminicală de cateheză, orele de limbă și literatură română sau de istorie a României, proiectele Zilele limbii române sau Dor de Eminescu, împreună cu concursul de creație literară Slova românească constituie doar câteva dintre jaloanele catehetice și culturale, ce îi străjuiesc pe copii și pe tineri, de-a lungul unui an. Iar când condițiile sociale au permis-o, aceștia au fost implicați în proiectul catehetic Pe urmele Sfinților, în Școala de vară, ce se desfășoară în tinda bisericii, sau în Taberele de vară, ce reuneau câteva mii de copii bucuroși să se întâlnească cu cei asemenea lor din alte parohii din cuprinsul Italiei. Pe perioada anului școlar, copiii și tinerii sunt însoțiți de Agenda pentru tine!ri, îngrijită de obștea Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, de la Roma, la elaborarea căreia s-a implicat, începând cu ediția 2020/21, un grup de tineri râvnitori și creativi.
În afara catehezelor și a predicilor, hrana duhovnicească a tinerilor și a adulților se promovează și în mediul on-line, mai ales începând cu perioada de pandemie, prin Revista Apostolia (ediția de Italia), prin foaia, în format on-line, Merinde pentru suflet și prin site-ul cu același nume, prinsite-ul Nepsis sau prin Site-ul tinerilor ortodocși, precum și prin rețele de socializare.
Prin intermediul diferitelor proiecte sociale ce se desfășoară în eparhie – dintre care amintim Brațele părintești, Desaga milosteniei, Dar din dar, Caravana dăruirii, Ragazzi in gamba, O șansă la școală pentru fiecare copil, la care se adaugă diaconiile pentru bolnavi, pentru săraci și pribegi, pentru ocrotirea vieții și pentru închisori –, se caută împlinirea slujirii aproapelui aflat în necaz și în lipsuri, știind că toate cele pe care le facem acestuia, Domnului Însuși le facem (cf. Mt. 25, 40).
Perioada de pandemie, ce nu pare a-și fi spus ultimul cuvânt, a perturbat în mod profund dinamica vieții și a proiectelor obștii creștinești trăitoare pe întreg cuprinsul Episcopiei Italiei (inclusiv în San Marino și Malta), însă, în mod paradoxal, prin mijlocirea tainică a harului lui Dumnezeu, ea a adus și beneficii, mai ales pe plan lăuntric, restrângându-ne libertatea de mișcare spre cele din afară și orientându-ne spre cele ale omului tainic al inimii (cf. 1 Pt. 3, 4). Și aceasta nu este altceva decât perspectiva spre care Însuși Mântuitorul Hristos ne îndeamnă să ne orientăm viața, zicând: Căutați, mai întâi, Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui (Mt. 6, 33) și adăugând: Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru (Lc. 17, 21).
Aceasta este perspectiva în care se situează slujirea pastorală din cadrul episcopiei noastre, la acest început de an 2021. Dar, pentru ca Împărăția lui Dumnezeu să afle loc înlăuntrul nostru și să se înrădăcineze, în mod statornic, în noi, e nevoie să ne lepădăm de tot ce nu este după voia și după bună-plăcerea lui Dumnezeu, știind că doar inima curată vede pe Dumnezeu. Iar curăția inimii se dobândește prin pocăință. Așa se face că atât Sfântul Ioan Botezătorul, cât și Hristos Domnul, își încep propovăduirea, zicând: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu (cf. Mt. 3, 2; 4, 17). Dar, spre deosebire de ceea ce se înțelege la prima vedere, pocăința nu se reduce doar la părerea de rău pentru greșelile săvârșite cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, ci ea presupune și lepădarea de obiceiurile cele rele, întoarcerea la principiile de viețuire creștinească, ce au la bază poruncile Mântuitorului Hristos, schimbarea vieții și armonizarea cugetărilor, trăirilor, doririlor, simțirilor, grăirilor și aspirațiilor noastre cu voia lui Dumnezeu. Ne spune și Sfântul Apostol Pavel:nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârșit (Rom. 12, 2). Voia lui Dumnezeu nu este ceva abstract, impersonal, „exterior” și „obiectiv”, ci ea corespunde cu aspirația noastră cea mai concretă, personală, lăuntrică și subiectivă.
Lumea în care trăim s-a înstrăinat de voia lui Dumnezeu, trăind după propria-i voie și, mai ales după propriile-i doriri și plăceri. Ceea ce e bineplăcut lui Dumnezeu nu se mai potrivește cu aspirațiile și preferințele omului de azi. Aceasta înseamnă, pentru cei care vrem să ne mântuim, că a venit vremea să nu mai trăim ca cei neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, că zilele viclene sunt; înțelegând care estevoia lui Dumnezeu (cf. Efes. 5, 15- 17). Iar Dumnezeul nostru, cu voia, nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu (Iez. 33, 11); voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoașterea adevărului să vină (1 Tim. 2, 4). Și tot El ne îndrumă și cum să ne schimbăm, zicând prin gura prorocului: Spălați-vă, curățiți-vă, ștergeți răutățile din sufletele voastre, dinaintea ochilor Mei, părăsiți răutățile voastre. Învățați-vă a face bine: căutați judecata, mântuiți pe cel năpăstuit, judecați săracului și faceți dreptate văduvei (Is. 1, 1-2). Să-și lase cel necredincios căile sale și omul cel fărădelege sfaturile sale, și să se întoarcă la Domnul și-l va mântui, și la Dumnezeu vostru, că mult va ierta păcatele voastre (Is. 55, 7).
Tot Scriptura ne învață și principiile după care să ne călăuzim pentru a viețui frumos și bineplăcut lui Dumnezeu. Să ascultăm și să urmăm, așadar, îndemnurilor Apostolului care ne spune:
Nu vă împovărați cu nici o grijă, ci, întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulțumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârșește orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus.Mai departe, fraților, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul(Fil. 4, 6-8).
Bucurați-vă pururea.Rugați-vă neîncetat.Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi(1 Tes. 5, 16-18).
Rămâneți întru dragostea frățească.Primirea de oaspeți să n-o uitați, că, prin aceasta, unii, fără să știe, au primit în gazdă, îngeri.Aduceți-vă aminte de cei închiși, ca şi cum ați fi închiși cu ei; aduceți-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât şi voi sunteți în trup.Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. (…)
Feriți-vă de iubirea de argint şi îndestulați-vă cu cele ce aveți, căci Însuși Dumnezeu a zis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”.Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: „Domnul este ajutorul meu; nu mă voi teme ce-mi va face mie omul”.
Nu vă lăsați furați de învățăturile străine cele de multe feluri; căci bine este să vă întăriți prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele.(…)
Așadar, (...) să aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică rodul buzelor, care preaslăvesc Numele Lui. Iar facerea de bine şi întrajutorarea nu le dați uitării; căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu(Evr. 13, 1, 6; 9; 15).
Călăuzindu-ne după aceste principii, putem păși, cu nădejde, și în anul ce începe, pe calea vieții acesteia, pentru a ne face părtași la Cel Care este Calea cea adevărată șiViața cea veșnică – Hristos Domnul. Lui să ne încredințăm pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră, în toate zilele, până la sfârșit. Lui să-i încredințămși pe toți cei adormiți ai noștri, cărora le este dedicat Anul comemorativ 2021.
Pentru faptul că cei care pleacă dintre noi se numesc „adormiți” – și nu morți –, locul unde aceștia sunt așezați se numește, literal, „dormitor”. Acesta este, de fapt, sensul original al cuvântului „cimitir”, cuvânt ce provine din grecescul koimeterion și înseamnă „dormitor” sau „loc de odihnă” (vb. koimao – a dormi, a se odihni).
Credința că cei ce pleacă „dincolo” poartă trupește pecetea darului Sfântului Duh și chipul sfințeniei, luând cu ei „merindea” – Sfântul Trup și Sânge al Domnului – face ca cimitirul, unde ei sunt așezați, să nu mai fie un loc oarecare, ci unul sfințit de „odoarele” ce sunt depuse în inima pământului. Acesta este unul dintre motivele pentru care neamul nostru și-a apărat mereu glia și nu și-a înstrăinat-o atâta timp cât a păstrat vie conștiința că pământul poartă în el nu doar trupurile înaintașilor, ci și sfințenia ce sălășluiește în ele.
A avea un cimitir ortodox la Torino înseamnă, pentru noi, cei trăitori în Italia, atât o referință creștinească, cât și una tradițională românească. Ctitorul moral al acestui cimitir – vrednicul de pomenire Părintele Protopop Lucian Roșu, trecut la cele veșnice la începutul anului 2020 – i-a dat acestuia o identitate tradițională românească, prin modelul crucilor așezate la căpătâiul celor adormiți, și a valorificat cadrul pitoresc în care este situat, transformându-l, oarecum, în „glie românească”, prin „semănarea”, în pântecele pământului, a trupurilor creștinilor ortodocși care au adormit pe meleagurile Italiei.
Capela închinată Învierii Sfântului și Dreptului Lazăr – a cărei construcție avansează cu pași repezi, la finele anului 2020 fiind ridicată „la roșu”–, completează cadrul „mioritic” al cimitirului de la Torino, avându-l de strajă chiar pe inițiatorul ei, părintele Lucian, care s-a grăbit să-i pună piatra de temelie, iar, nu mult după aceea, să se așeze în preajma ei, vrând parcă să-i urmărească, mai îndeaproape și în detaliu, lucrările, după cum îi era obiceiul.
Fie ca Mântuitorul Hristos, Biruitorul morții și Izvorul vieții celei noi – veșnice –, să-i ierte pe toți înaintașii noștri care odihnesc aici și pretutindenea, pe toți preoții și preotesele episcopiei acesteia, adormiți întru nădejdea învierii, precum și pe toți frații și surorile noastre care mai înainte s-au mutat de la noi, aflându-și sfârșitul prin străinătăți, îndeosebi pe cei răpuși de noul Coronavirus, și să le facă parte de veșnica Sa odihnă, în neam și neam.
Cu rugăciune către Dumnezeul nostru, Cel în Treime lăudat, ca să binecuvinteze, prin mijlocirea rugătoare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a tuturor Sfinților, Anul Nou ce începe, și ca să ne păzească și să ne ocrotească, pe toți, spre a putea împlini tot lucrul cel aducător de fericire și de mântuire,
† Episcopul Siluan
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
De la Reședința noastră Episcopală de la Roma, la Praznicul Tăierii împrejur a Mântuitorului Iisus Hristos și la pomenirea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, în ziua de 1 ianuarie 2021.
