Scrisoare Pastorală la Luminatul Praznic al Nașterii Domnului la anul mântuirii 2017

Să prăznuim Nașterea Domnului întru așteptarea celei de a doua și slăvitei Sale veniri !

† SILUAN

Din mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei

Episcopii Ortodoxe Române a Italiei

 

Preacuviosului Cin Monahal,

Preacucernicului Cler și

Binecredinciosului popor creștin din cuprinsul Episcopiei noastre,

 

Har, pace și bunăvoire de la Dumnezeu, iar de la noi,

arhierești și părintești binecuvântări!

 

Iubiți fii duhovnicești,

 

Veniți, toți credincioșii și iubitorii de Dumnezeu, să ne închinăm și noi lui Hristos Cel născut în ieslea Vifleemului, precum odinioară păstorii și magii, și să-L contemplăm pe Dumnezeu Cel ce a luat chip smerit și a devenit om ca și noi, căci, prin venirea Sa în lume, Fiul lui Dumnezeu ne aduce în dar înfierea de către Tatăl Cel ceresc!

 

Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu Se face, prin întrupare, „frate” cu fiecare dintre noi și ne ridică la demnitatea de „fii” ai lui Dumnezeu Tatăl pe noi, cei robiți păcatului și morții, dăruindu-ne privilegiul de a fi împreună cu El moștenitori ai Împărăției Cerurilor (cf. Rm. 8, 17). El nu ne dăruiește înfierea și moștenirea după „merit”, ci după a Sa iubire-de-oameni. Nu ne dă după dreptate, ci după a Sa mare-milă. Nu ne primește după faptele legii, ci după credința (cf. Rom. 3, 28) și bună-voirea fiecăruia dintre noi. Nu ne făgăduiește ceva mincinos, ci ne face părtași, încă de pe acum, la bunătățile cele adevărate ale Împărăției Cerurilor. Și spune la tot omul însetat și înfometat: Dacă este cineva însetat, să vină la Mine și să bea. (Ioan 7, 37). Ascultaţi-Mă pe Mine şi veţi mânca cele bune şi întru bunătăţi se va desfăta sufletul vostru(Is. 55, 2).Dar adaugă: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4,4). Și ni Se descoperă, zicând: EuCuvântul Cel veșnic al Tatălui– sunt Pâinea Vieții. (…) Iar Pâinea pe care o voi da vouă este Trupul Meu (cf. Ioan 6, 51). Căci Trupul Meu este adevărată mâncare și Sângele Meu, adevărată băutură (Ioan 6, 55).

 

Celor apăsați de povara și de necazurile vieții, Fiul Omului le spune: Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi (Matei 11, 28).Iar celor care petrec în întunericul necunoașterii de Dumnezeu, Hristos Cel ce S-a născut le spune: Eu sunt lumina lumii – lumina cea adevărată (cf. In. 1, 9). Cel ce urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va afla lumina vieții (Ioan 8, 12). Celor care nu mai văd sens vieții, apăsați fiind de minciuna și de confuzia ce ne înconjoară, Domnul le spune: Eu sunt calea, adevărul și viața (Ioan 14, 6). Iar tuturor celor ce sunt în pragul morții sau se tem de ea, precum și tuturor celor îndoliați, Biruitorul morții le spune: Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în Mine, de va și muri, viu va fi (Ioan 11, 25).  Cel care mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi (Ioan 6, 54).

 

Așadar, să zicem și noi cu psalmistul în această luminată zi de Praznic: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte a dăruit nouă? Paharul mântuirii vom lua și Numele Domnului vom chema (cf. Psalm 115, 4). Să zică fiecare în această luminată zi: Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea (Psalm 33, 1); și cu toții să ne facem și plinitori ai acestor cuvinte.

 

Să luăm aminte la noi înșine și la sufletele noastre și toată grija cea lumească, acum, să o lepădăm și sus să avem inimile, gătiți fiind a-L întâmpina cum se cuvine pe Cel Care S-a arătat nouă blând și smerit cu inima, primind a Se culca în iesle, știind că iarăși va să vină, cu slavă, în văzul tuturor, spre a judeca viii și morții, în ziua cea de apoi.

 

Fiecare prăznuire, fiecare Dumnezeiască Liturghie la care participăm, ascultând citirile din Scripturi și împărtășindu-ne din Sfântul Trup și Sânge al Domnului, nu sunt altceva decât popasuri dătătoare de nădejde și de încredințare, întru petrecerea cu Cel ce ne-a făgăduit să fie cu noi în toate zilele (cf. Mt. 28, 20) șiîn așteptarea venirii Sale întru slavă, știind căvine curând și nu va întârzia (Cf. Evrei 10, 37), pentru a pune capăt suferinței, fricii, singurătății, prigonirilor, nedreptăților și tuturor răutăților ce apasă peste neamul omenesc, și pentru a da fiecăruia după cum este lucrarea lui (Apoc. 22, 12).

 

Să ne schimbăm, așadar, felul de a vedea și de a trăi viața, punându-L pe primul plan pe Cel ce vine - Dumnezeu Cel de-oameni-iubitor și tuturor de mântuire doritor - și să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară, și, cu ochii ațintiți către Hristos, începutul și plinirea credinței noastre, să alergăm spre a dobândi mântuirea (cf. Evrei 12, 1-2). Că – altfel -ce vom răspunde, de vom fi nepăsători față de o astfel de mântuire? (Evrei 2, 3).

 

Se cuvine să aducem cinstire și laudă Preasfintei Fecioare care astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște în ieslea Vifleemului, și să slăvim nașterea ei, mulțumind Fiului său și Dumnezeului nostru pentru că ne face și pe noi părtași maternității ei iubitoare, zicând fiecăruia dintre cei care iubim arătarea Sa (cf. 2 Tim. 4, 8) și tuturor celor orfani și părăsiți: Iată mama ta (In. 19, 27), încredințându-ne astfel purtării de grijă a celei care a devenit, prin nașterea Sa, de-Dumnezeu-Născătoarea (Theotokos – Deipara) și Maica Vieții.

 

Să nu-l uităm astăzi nici pe aproapele nostru, pe cel de lângă noi aflat în necaz și în lipsă, flămând sau însetat, gol sau străin, bolnav sau în temniță, știind că Domnul Hristos se identifică cu fiecare dintre cei încercați, precum ne spune în Evanghelia după Matei: Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut (bine) unuia dintre acești frați ai mei prea-mici, Mie Mi-ați făcut (25, 40). Dar să nu-i uităm nici pe cei „de departe”, pe părinții și frații noștri, pe mamele și surorile noastre, pe copiii noștri, care suspină după noi și ne duc dorul, și să îndreptăm spre Dumnezeu, în această zi de Praznic, măcar un gând de rugăciune pentru ei, ca bucuria noastră să fie mai deplină.

 

Prăznuirea noastră nu ar fi deplină dacă nu i-ar cuprinde și pe cei care au trecut din viața aceasta în veșnicie, pe înaintașii noștri: strămoși, părinți și maici, frați și surori, fii sau fiice, și pe toți cei care au adormit întru nădejdea învierii, a vieții veșnice, pe cei cărora le datorăm venirea pe lume și credința. Să ne rugăm Domnului Celui ce S-a pogorât la noi, să reverse și peste sufletele lor bogăția Harului Său, făcându-i pe toți părtași la iertarea și la mântuirea aduse de către El.

Fie ca prăznuirea din acest an a venirii în trup și a nașterii Mântuitorului, să ne fie tuturor un prilej de nou și bun început, întru viață bineplăcută Lui, în care adevărul să biruiască minciuna, bunătatea să biruiască răutatea, iubirea să biruiască ura și învierea să biruiască moartea. Iar în anul care vine, iubirea față de Dumnezeu să biruiască iubirea față de lume și iubirea față de aproapele nostru să biruiască iubirea față de trupul nostru și față de plăceri și patimi, ca viața noastră să nu mai fie îndreptată spre cele de jos, ci spre cele de sus și spre Cel ce cu noi este în toate zilele și iarăși va să vină, întru slavă.

 

Să iubim cu toții pe Dumnezeu, de la mic la mare, cu mulțumire pentru toate cele făcute de El pentru noi în anul care a trecut și în toată vremea, și să iubim pe cel de lângă noi și pe tot omul, dorind și cerând Domnului pentru toți aceeași fericire, pace și împlinire și aceeași milă și iertare, ca și pentru noi înșine. Astfel cugetând și făcând, facem lucrătoare întru noi înomenirea Fiului lui Dumnezeu și aducem Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh în viața noastră.

 

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, și dragostea lui Dumnezeu și Tatăl, și împărtășirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toți, acum și în veci. Amin.

 

Cu părintească îmbrățișare și cu arhierească binecuvântare tuturor,  

 

† Episcopul Siluan

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

 

 

Dată la Reședința noastră de la Roma, la Luminosul Praznic al Nașterii Domnului, în Anul Mântuirii 2017.