Preacucernice Părinte Ioan,
Stimată Doamnă Preoteasă Delia,
Îndoliată Familie,
Am aflat cu durere de trecerea la cele veșnice, după o lungă și grea suferință, a robului lui Dumnezeu Petru, tată, soț, bunic iubit și, în primul rând, un bun creștin al parohiei din Trento.
Fratele nostru Petru a fost un adevărat Om al lui Dumnezeu care și-a petrecut ultima parte a vieții în mijlocul comunității parohiale Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu din Trento. Aceasta are o valoare cu atât mai mare cu cât, în zilele noastre, puțini mai sunt aceia care trăiesc, gândesc, vorbesc și făptuiesc după cum este rânduiala lui Dumnezeu.
Taina plecării sale premature dintre noi este de nepătruns, însă rostul dumnezeiesc care se ascunde în această taină nu poate să fie decât unul mântuitor, dându-ne nădejde să credem că Arhiereul cel veșnic, Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a socotit potrivit să-l mute de la noi și să-l așeze întru Împărăția Sa cea veșnică, acolo unde nu este durere nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
Pe aceste gânduri se întemeiază crezul nostru pe care îl mărturisim astăzi cu toții, rugându-ne pentru robul lui Dumnezeu Petru.
Fie ca Harul dumnezeiesc, ce se pogoară de la Părintele nostru Cel ceresc, să se reverse peste toți cei care în aceste momente suferă pentru adormirea robului lui Dumnezeu Petru și să prefacă întristarea de acum, în bucurie nădăjduitoare pentru viața cea veșnică.
Să-l pomenim cu toții, rugând pe Părintele îndurărilor să-l ierte și să-l odihnească în veșnica Sa Împărăție, întru Hristos Cel înviat din morți!
Veșnică pomenire și odihnă sufletului robului lui Dumnezeu Petru!
