Selectați limba dvs

Caută

„M-am bucurat când mi s-a zis: Să mergem în casa Domnului!”

(Psalmul 121, 1)

Cu binecuvântarea lui Dumnezeu, un grup de pelerini români din Italia, a avut bucuria de a participa la sfințirea picturii Catedralei Mântuirii Neamului din București – un moment istoric, de o profundă semnificație spirituală pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română și pentru poporul nostru.

În ajunul marelui eveniment, am avut ocazia să descoperim frumusețea și bogăția spirituală a capitalei, printr-un tur ghidat, al celor mai importante biserici de patrimoniu. Am pășit cu emoție în Biserica Kretzulescu, o adevărată bijuterie arhitecturală ridicată în stil brâncovenesc, am vizitat Biserica Zlătari și Biserica Curtea Veche, cea mai veche biserică din București, datând din anul 1545, ctitorie a voievodului Mircea Ciobanul.

Ne-am închinat, apoi, în Biserica Stavropoleos, renumită pentru frumusețea sa sculpturală și liniștea duhovnicească, precum și la Biserica Domnița Bălașa, simbol al credinței și dărniciei românești.

Pe lângă vizitarea acestor lăcașuri sfinte, am avut bucuria de a ne plimba și prin Centrul Vechi al Bucureștiului, descoperind aceste capodopere de artă și credință în mijlocul istoriei orașului. Fiecare pas prin străduțele pline de farmec, ne-a vorbit despre trecutul viu al capitalei și despre legătura profundă dintre tradiție, cultură și spiritualitate.

Majoritatea acestor biserici sunt construite în stil brâncovenesc, o expresie a geniului românesc, care îmbină armonios tradiția bizantină cu rafinamentul occidental.

A doua zi, am trăit un moment de har și comuniune la sfințirea picturii Catedralei Mântuirii Neamului, cea mai mare catedrală ortodoxă. Monumentală și impunătoare, Catedrala este dedicată Înălțării Domnului și Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României.

Cu o înălțime surprinzătoare, acest edificiu nu este doar o capodoperă arhitecturală, ci și un simbol al unității și credinței neamului românesc.

Participarea la sfințirea picturii Catedralei a fost pentru noi o experiență de neuitat — o clipă de adâncă recunoștință și rugăciune, în care am simțit legătura vie cu țara, cu Biserica și cu Dumnezeu. Cu sufletele pline de lumină, ne-am întors acasă purtând în inimă bucuria și binecuvântarea acestui pelerinaj de har.

A consemnat Presbitera Cristina Lișman Horbaniuc, Arezzo

 

 

Foto credit: Episcopia Italiei