Zilele “ BRÂNCUŞI “ şi slujba de pomenire a marelui artist la BOLZANO
S-au implinit 143 de ani de la naşterea lui CONSTANTIN BRÂNCUŞI. Parohia ortodoxǎ românǎ din BOLZANO şi-a propus sǎ punǎ ȋn luminǎ personalitatea agestui geniu al creaţiei printr-un moment de rugǎciune şi punctare a momentelor importante din viaţa acestuia iar la “ Şcoala parohialǎ “ copiii au putut sǎ afle cine era şi care este valoarea acestui artist.
Încă din anii prunciei, Constantin Brâncuşi, a devenit clopotar şi corist la biserica Madona Dudu din Craiova. Apoi, în timpul studiilor la Facultatea de Arte Frumoase din Bucureşti, Brâncuşi activa și ca membru al corului bisericii Mavrogheni, unde cânta cu multă virtuozitate. Relația lui cu Dumnezeu nu a încetat nici după ce s-a stabilit la Paris. În 1906 a devenit cântăreţ de strană şi paraclisier la biserica ortodoxă română din Paris, „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil”, iar în ceea ce priveşte atelierul său de lângă Paris (Impasse Ronsin, 11), acesta era considerat de Brâncuşi un fel de metoc al Mănăstirii Tismana: „Am deschis o biată filială a (mănăstirii) Tismanei, aici, în Impasse Ronsin, 11”, spunea tuturor celor care ȋi pǎşeau pragul.
La sfârşitul vieţii sale, Brâncuşi a dorit ca trecerea la viaţa veşnică să se petreacă chiar în propriul său atelier. La începutul lunii martie 1957, Constantin Brâncuşi, bătrân şi bolnav (împlinise 81 de ani), a chemat pe Arhiepiscopul Teofil de la biserica ortodoxă română din Paris, pentru a se spovedi şi a primi Sfânta Împărtăşanie. Obișnuia să spună celor din jur: „Acum sunt foarte aproape de Bunul Dumnezeu. Trebuie doar să-mi întind braţul ca să-L ating”. După ce a primit dumnezeiasca cuminecătură, Brâncuși a spus vlădicului că pleacă din această lume neîmpăcat sufletește, fiindcă nu poate să-și dea sufletul în ţară. Se vede că dorul de-acasă nu-l părăsise nicicând.
Dumnezeu sǎ-l ierte şi sǎ-l odihneascǎ!
Preot LUCIAN MILASAN,
BOLZANO
