Săptămâna Misiunii în EORI
Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan și cu purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Arhiereu Vicar Atanasie de Bogdania, în Episcopia Ortodoxă Română a Italiei în perioada 28 octombrie – 10 noiembrie se desfășoară evenimente legate de misiunea de astăzi a Bisericii. Vorbim de două săptămâni de evenimente deoarece Italia are o așezare geografică de o așa natură încât nu se poate cuprinde eficient într-o perioadă de o săptămână fiecare parohie. Ba mai mult, în zona de centru a peninsulei se va continua și în luna decembrie cu o săptămână de ateliere experiențiale. Așa am ajuns la concluzia că este necesar ca pe lângă Săptămâna Misiunii din teren, care va fi cuprinsă efectiv între 03și 10 noiembrie, să fie o Săptămână a Misiunii în mediul virtual, on-line. În această primă parte, de pe 28 octombrie până la 01 noiembrie, în fiecare seară, o parte din invitații din teren vor fi prezenți și pe platforma online a Episcopie, tocmai pentru a da posibilitatea tuturor preoților să intre în contact cu ei, să îi asculte și să le adreseze întrebări.
Părinții care ne vor vorbi despre necesitatea și modurile prezenței preotului și a credincioșilor în teren sunt și din țară și din diaspora. Astfel, din Mitropolia Europei Occidentale și Meridionale îi vom întâlni pe părintele Răzvan Ionescu de la Paris și pe părintele Răzvan Barbu din Anglia, din Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei îi avem pe părinții Alexandru Titorencu, Vasile Pop și preacuvioșia sa, arhimandritul Siluan, iar din Episcopia Iașilor îi vom ospita pe preacuviosul arhimandrit Nicodim Petre și preacucernicul diacon Adrin Sorin Mihalache. După cum se vede, fiecare din ei are o experiență bogată atât în lucrul direct cu omul, cât și de catedră, fapt care girează credibilitatea mesajelor pe care ei ni le vor transmite.
Invitații pe care îi vom audia ne propun o serie de conferințe, colocvii, seminarii și lansări de carte în care se mizează pe o contextualizare duhovnicească a vremurilor în care trăim, o înțelegere a duhului lumii în mijlocul căreia ne ducem existența și în același timp o raportare obiectivă la Cuvântului Domnului. Evanghelia este aceeași, însă înțelegerea ei se cere să fie adaptată timpului și istoriei, pe care, după cum știm, creștinul are chemarea de a-l umple de prezența lui Dumnezeu. Nu avem în vedere imperativele protestante de a predica altora, dar se cade să fim conștienți că „fără a auzi și fără propovăduitor” cuvântul nu poate lua ființă în sufletul omului. Iar dacă nu uităm niciodată că în spatele noastru sunt încă generații de creștini care nu au făcut religia în școală, adică au trăit pe vremuri în care Biserica nu avea drepturi de a se folosi de toate mijloacele ei pentru a catehiza, și, mai ales, dacă îi simțim pe tinerii de astăzi care cresc într-un mediu, cel mult catolic, dacă nu indiferent religios, vom fi conștienți de necesitatea merindelor absolut necesare atât pentru minte, cât și pentru suflet.
Deci, rolul formatorului din Biserica de azi este acela de a contextualiza, de a sădi și de a explica pe de o parte Cuvântul lui Dumenzeu, iar pe de altă parte de a ne face atenți la situațiile critice în care putem ajunge dacă nu girăm cu credibilitate maximă o Persoană, care nu este un program de soft, nu este un anunț publicitar, nu este un set de servicii a unei companii multeral dezvoltate, ci este Hristos, Dumnezeu-Omul. Greutatea vremurilor nu credem că este dată de ce este în afară spațiului sacru, ci este mai ales cauzată de neatenția la prioritățile pe care un creștin se cade să le aibă. Sunt vremuri în care ni se se cere „să fim înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii”; în alte cuvinte, fiecare din noi avem nevoie de a fi realiști în viața cotidiană, dar mai ales pe plan duhovniesc, acolo unde se lucrează mântuirea.
Săptămâna Misiunii din acest an continuă activitățile din anii precedenți, întrucât nu suntem pentru prima dată la un eveniment de acest gen. Înțelegem că, deși contextul în care trăim este unul specific lumii seculare apusene, totuși aceasta nu schimbă major felul de a înțelege sau de a trăi a creștinului ortodox din Italia. De aceea, ne folosim de metode clasice de a transmite câte ceva din bogăția pe care o are tezaurul Bisericii Ortodoxe. Între
Săptămâna Misiunii online va fi deschisă de Cuvântul Preasfințitului Părinte Atanasie de Bogdania, luni 28 octombrie, care va puncta obiectivele majore a ceea ce ne-am propus să lucrăm, iar Cuvântul de încheiere și directivele de lucru pentru următorul an civil vor aparține Preasfințitului Părinte Siluan, care va fi în data de 01 noiembrie.
Între temele pe care părinții invitați le vor trata, enumerăm: „Formarea caracterului tinerilor. Provocarea societății contemporane” (pr. Liviu Barbu), „Sfințirea vieții prin lectură, rugăciune și participare la viața Bisericii” (pr. Liviu Barbu), „Dimensiunea întreită a slujirii preoțești în Diaspora” (pr. Liviu Barbu), „Fecundația artificială; Metode (Fiv, Gift) – viziune ortodoxă. Avortul, avortul terapeutic (sarcini ectopice)” (pr. Iulian Titorencu); „Planificarea familială; concepția vs anticoncepția / miracolul vieții” (pr. Iulian Titorencu); „Bioetica și Teologia Morală; fundamente / câmp de acțiune” (pr. Iulian Titorencu); „Paternitate / maternitate responsabilă; Iubirea solidă / lichidă – fundamentul vieții de cuplu” (pr. Iulian Titorencu); Embrionul uman (Dialogul matern – embrionar) – Menstruația (păcat sau nu)” (pr. Iulian Titorencu); „Satul românesc între secularizare și modernism. Posibile recuperări ale valorilor tradiționale românești” (Pr. Răzvan Ionescu); „Credința și știința se contrazic sau se întrepătrund?” (pr. Răzvan Ionescu); „Internetul – libertate sau sclavie” (pr. Răzvan Ionescu); „Folosirea argumentului național în Misiunea Bisericii Ortodoxe Române” (pr. Răzvan Ionescu); „Oferta Bisericii pentru contemporaneitate” (pr. Răzvan Ionescu); „Misiunea mirenilor în Biserică” (pr. Răzvan Ionescu), etc.
Din titlurile de mai sus, se înțelege că cei trei destinatari cărora ne adresăm, preoți, mireni și tineri, au fost consultați în prealabil, iar subiectele reprezintă necesitățile unor comunități de creștini. Credem că este de bun simț ca mai ales în pastorație, adică acolo unde este vorba de contactul direct cu omul, să apelăm la experiența altor comunități de creștini din mijlocul cărora vin oaspeții noștri. Astăzi, poate mai mult decât oricând, se poate discuta nu doar de dependețe clasice, cum ar fi patimile alcoolului, sau a consumului de prafuri, a jocurilor de hazard, etc., ci se poate lua în vedere și o dependență a creștinului de muncă. Printr-o dedicare a unei mari părți din viață carierei profesionale, noi împlinim porunca de a scoate spinii pălămidelor cu sudoarea frunții, dar atunci când accentul cade constant și obsesiv pe a avea, și uităm că Domnul ne cheamă ca să devenim întru El fiii Săi, atunci dezvoltăm patologii care, pe termen lung, comportă pierderi.
Nu uităm că mulți dintre noi am lăsat țara noastră pentru a căuta un trai mai bun. Însă dacă nu luăm aminte că viața fără Dumnezeu devine o povară, riscăm să trăim aici și acum, sau himerele lumii pot fi luate ca și adevărate realități veșnice, chemate să îl amețeească pe om, în a face orice altceva, dar numai pe Domnul să nu-L așeze în centru vieții lui. Iată ce spune pr. Liviu Barbu: „Ca și preoți avem o datorie sfântă de a-i sluji pe cei de o credință și un neam cu noi. Scopul misiunii noastre și justificarea existenței Bisericii mame în afara granițelor României este, în primul rând, de a-i aduna pe romani sub acoperamântul protector al Bisericii, să nu ii lăsăm să se piardă în lume, printre străini. Avem o misiune cu cei care sunt prezenți în Biserică și, de asemenea, cu cei care încă nu sunt în Biserică, cu fiii și fiicele acesteia rătăcite prin lume. Pe aceștia din urmă va trebui să-i 'îmbisericim', să-i câștigăm pentru Hristos, până nu este prea târziu”.
Am amintit de acestea probleme, tocmai pentru faptul că ele vor fi discutate și, împreună cu moderatorii, se va încerca o înțelegere a lor în duh autentic creștin. Iată ce spune preacucernicul diacon Adrian Sorin Mihalache cu referire la activitățile pe care le va desfășura: „Atelierele experiențiale prezintă – într-o manieră interactivă, importanța atenției în viața spirituală, în cadrul profesional și în familie. Sunt expuse caracteristicile atenției, mecanismele psiho-fiziologice ale atenției, aspecte care contribuie decisiv la cultivarea atenției, dar și piedicile cel mai des întâlnite, în decorul lumii de azi, în cultivarea atenției.
Sunt utilizate, în cadrul acestor prezentări, elemente de psihologia dezvoltării, rezultate din sfera științelor medicale și, cel mai important, reflecții ale părinților filocalici privitoare la importanța atenției în viața spirituală. Întregul conținut este discutat în cadrul grupului de participanți, iar într-o maniera de prezentare este accesibilă și ilustrată vizual.
Fiecare sesiune a atelierului experiențial, este însoțită de exemple concrete, de exerciții practice dar și de instrumente / exerciții / strategii care pot fi aplicate și acasă, pentru îmbunătățirea atenției și creșterea calității comunicării și a relațiilor părinți-copii, angajat-angajator, șef-subaltern, preot-credicios, profesor-elev”.
Știm cu toții că tehnica și moravurile omului sunt două realități care se influențează reciproc, numai că, dacă nu suntem atenți la felul în care rezultatul științei se face prezent în viața zilnică, riscăm să hrănim ființa noastră doar cu pâine, omițând cuvântul lui Dumnezeu.
Din cele scrise până aici, credem că se înțelege și se simte că Biserica Ortodoxă este o comunitate de creștini care trăiește în timp și folosește mijloacele științei, dar nu rămâne la materie și imanent, ci prin rugăciune și liturghie aduce harul lui Dumnezeu în viața omului contemporan care, uneori, poate avea totul, și totuși, se poate lipsi de sens și esență, care este prezența vie a harului Sfântului Duh.
Pr. Cristian Prilipceanu
Coordonatorul Departamentului Misiunii din cadrul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
