Prima sinaxă monahală din anul 2022 în Episcopia Italiei
Astăzi, 23 martie 2022, a avut loc, în regim on-line, întâlnirea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan cu monahii viețuitori în mănăstirile și schiturile din cuprinsul Episcopiei Italiei. Date fiind distanțele mari dintre comunități și pentru o mai bună cunoaștere reciprocă, întâlnirea a început cu o scurtă auto-prezentare istorică și comunitară a fiecăreia dintre acestea.
În cuvântul introductiv, Preasfinția Sa a readus în memorie cuvântul din Pateric despre lucrarea părinților monahismului și profeția lor despre lucrarea monahilor din vremurile de pe urmă. Realismul întunericului contemporan (fără precedent în istorie) ne obligă la o întoarcere la fundamentele nevoinței călugărești: chemarea numelui Domnului, citirea și meditarea Sfintelor Scripturi și Împărtășirea cu Sfintele Taine. De la începuturi, Sfânta Scriptură și îndeosebi Psaltirea au fost izvorul, prin excelență, a monahilor și monahiilor, și uneori a fost chiar singura carte! Grija Părinților nu era de a acumula cunoștințe teoretice despre Dumnezeu și Împărăția Sa, ci de a dobândi un chip de viețuire evanghelic, care să le permită cunoașterea lui Dumnezeu și intrarea în Împărăția Sa, încă din timpul acestei vieți: „căci iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” (Lc. 17, 21). Sau, cum spunea Sfântul Isaac Sirul: intrarea în Împărăție prin intrarea în inimă.
Acest chip de viețuire a atras oameni din toată vremea și locul spre căutarea lui Dumnezeu, spre a fi renăscuți duhovnicește de cuvântul și pilda lor. Lucrul acesta îl putem vedea și din scrierile și convorbirile duhovnicești, transmise până astăzi, în paginile Patericului, ale Limonarului, în Convorbirilor duhovnicești ale Sfântului Ioan Casian, în Filocaliei și în scrierile tuturor celor pe care, până astăzi, îi chemăm cu numele de Sfinți Părinți.
Dintre scrierile acestora, Preasfințitul Siluan a citit câteva paragrafe din Filocalia nr. 7, de la Sfântul Nichifor din singurătate (care doar în introducere menționează de două ori „comoara din lăuntru”), de la Sfântul Ioan Scărarul (despre înălțimea smeritei cugetări), Sfântul Diadoh al Foticeii (despre petrecerea în adâncul inimii), Sfântul Siluan Athonitul (despre monahi, despre rugăciunea cu lacrimi și durere atât pentru sine, cât și pentru lume, căci fiecare om cuprinde întreg Adamul și orice rază de lumină ce pătrunde într-un om se răsfrânge asupra Omului întreg) precum și din alți autori. Vrednic de reținut este că lucrarea monahului este de a se pregăti, încă de aici, pentru a putea sta veșnic în prezența lui Dumnezeu. Nu doar la ore și momente prestabilite (deși se începe de aici) ci întreaga viețuire și făptuire (mai ales chemarea numelui Domnului) să se facă din dor pentru Dumnezeu și cu drag de Dumnezeu și cu încredere în El! Altfel omul riscă chiar „plictisirea” de Dumnezeu, care nu este altceva decât iadul (și aici și dincolo).
Legat de paza minții și a gândurilor, de locul inimii și de lucrarea duhovnicească pentru a ajunge acolo, Preasfinția Sa a recomandat cartea marelui rugător/teolog contemporan Olivier Clement, Întrebări asupra omului (editura Reîntregirea – Alba Iulia, ediția a II-a, 2019).
În încheiere, toți cei prezenți au gustat, din nou, din cuvintele Sfântului Siluan Athonitul, de data aceasta despre smerita cugetare, leacul celor semeți, lumina lui Dumnezeu, prin care vom vedea Lumina!
În Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, sunt la ora actuală 6 mănăstiri (4 de călugări și 2 de maici) și 2 schituri (unul de călugări și unul de maici) în care se ostenesc 21 de viețuitori.
