La 13 aprilie, parohiile „Botezul Domnului” din Fonte Nuova și „Sfânta Muceniță Matrona de la Hurezi” - Monterotondo și-au unit forțele într-o lucrare de suflet dedicată celor mai vulnerabili dintre semeni: oamenii fără adăpost și cei aflați în dificultate socială din zona Roma – Settebagni – Monterotondo.
Într-un spațiu pus la dispoziție de primărie, în zona Pedicosta, bărbați și femei, români și italieni, s-au adunat pentru a primi nu doar hrană și sprijin, ci mai ales Lumina sfântă a Paștilor. Într-o atmosferă profund emoționantă, cei prezenți au ascultat Canonul Învierii și au cântat împreună „Hristos a înviat!”, într-un moment de comuniune care a depășit granițele suferinței și ale singurătății.
Un cor de copii din cele două parohii a adus un plus de lumină sărbătorii, interpretând cântări pascale sub privirile adesea înlăcrimate ale participanților. Pentru mulți dintre cei prezenți, a fost nu doar o slujire socială, ci o adevărată mângâiere sufletească, o redescoperire a demnității și a faptului că nu au fost uitați.
În cuvintele de încurajare adresate participanților, organizatorii au subliniat că Învierea este darul lui Dumnezeu pentru toți cei care își pun nădejdea în El, care stăruie în rugăciune, o cinstesc pe Maica Domnului și împlinesc binele față de aproapele. Mesajul a fost simplu și puternic: nimeni nu este exclus de la iubirea lui Dumnezeu.
Pentru aproape 100 de persoane s-a pregătit hrană tradițională, oferită cu generozitate și dragoste. Voluntarii au mărturisit că bucuria pascală începută în 11 aprilie s-a împlinit pe deplin în această zi de 13 aprilie, prin împărtășirea luminii și a bucatelor alese celor mai lipsiți dintre frați. Atmosfera a fost una de bucurie cerească, de recunoștință și de pace.
Această misiune nu este una ocazională. Ea continuă de peste 15 ani, duminică de duminică, ca o formă de diaconie concretă și statornică. Este un efort susținut pentru recuperarea umană și sufletească a unor oameni care, nu cu mult timp în urmă, aveau o viață normală, dar care, în urma loviturilor vieții, au ajuns în descurajare, izolare și neputință.
Cei implicați în această lucrare spun că flagelul singurătății și al dependenței de alcool poate fi învins prin comunitate, prin credință și prin prezență umană reală. Tocmai de aceea au dorit să creeze un astfel de cadru, iar roadele nu au întârziat să apară: de-a lungul anilor, numeroși oameni au reușit să părăsească strada, să-și recapete locul de muncă, echilibrul și chiar familia.
Organizatorii adresează și un apel deschis către alte parohii și către toți oamenii de bunăvoință, care ar putea să se alăture, fie și sporadic, acestei slujiri atât de necesare. Într-o lume marcată de indiferență, astfel de gesturi devin nu doar acte de caritate, ci și semne vii ale Evangheliei.
Comunitățile creștine, spun ei, trebuie să se definească tocmai prin această capacitate de a deveni sprijin pentru cei din urmă, pentru cei căzuți la marginea existenței, așa cum ne învață Mântuitorul în capitolul 25 al Evangheliei după Matei.
Sărbătoarea Luminii și a mângâierii s-a încheiat în Monterotondo cu multă bucurie, cu speranță și cu promisiunea unei noi revederi în duminica următoare. În chipurile acestor oameni izolați și abandonați, cei prezenți au simțit zâmbetul lui Dumnezeu.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Foto credit: Episcopia Italiei
