În liniștea acestui post binecuvântat, când sufletele se curățesc prin rugăciune, așteptare și nădejde, Dumnezeu a rânduit ca, înainte de marea prăznuire a Nașterii Domnului, comunitatea ortodoxă românească din Torino să trăiască un moment de o profunzime rară, greu de cuprins în cuvinte. Un moment în care cerul a coborât tainic pe pământ, iar lacrima s-a întâlnit cu speranța.
Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Preasfințitului Siluan, în data de 21 decembrie 2025, în Duminica dinaintea Nașterii Domnului, a fost săvârșită prima Sfântă Liturghie în capela cu hramurile „Învierea lui Lazăr” și „Sfântul Mucenic Efrem cel Nou”, a Paraclisului Episcopal „Înălțarea Sfintei Cruci” – Torino, aflat în incinta Cimitero Parco din Via Bertani - Torino.
Această zi rămâne scrisă în istoria comunității ca o minune lucrată prin credință, o lucrare născută din rugăciune, zidită prin jertfă și împlinită prin răbdare. Capela și cimitirul eparhial nu sunt simple construcții, ci locuri vii ale credinței, unde memoria se întâlnește cu veșnicia, iar durerea despărțirii este străbătută de lumina Învierii.
Ridicarea acestui cimitir eparhial răspunde unei nevoi adânci a românilor ortodocși de pe pământ italian: nevoia de a-și cinsti adormiții după rânduiala strămoșească, de a păstra legătura sfântă dintre cei vii și cei adormiți și de a rămâne, chiar departe de țară, în inima Bisericii lui Hristos. Este un act de responsabilitate, de dragoste și de fidelitate față de identitatea noastră românească și ortodoxă.
Capela, este rodul unității comunității ortodoxe române din Torino și împrejurimi. Deși piatra de temelie a fost așezată la 29 iulie 2019, visul acestei lucrări a fost purtat cu aproape un deceniu înainte, în taina rugăciunii. Binecuvântarea și așezarea crucii pe cupola principală, în ziua praznicului Întâmpinării Domnului, au fost un semn limpede că această lucrare se află sub ocrotirea lui Dumnezeu.
Construită în formă octogonală, un proiect unic în Europa, capela simbolizează ziua a opta, viața veșnică. Cu o suprafață de 60 mp și o înălțime de 6,4 metri, ea adăpostește sub altar cripta destinată odihnei veșnice a preoților, a soțiilor acestora și a unor membri reprezentativi ai comunității: trei morminte la sol, 48 de cavouri și 96 de celule. Astfel, se continuă tradiția rugăciunii comune dintre cei vii și cei adormiți, moștenită încă din vremea catacombelor.
Un gând de aleasă recunoștință și pomenire se îndreaptă către părintele Lucian Roșu, inițiatorul și sufletul acestui proiect, trecut la cele veșnice în ianuarie 2020. Jertfa sa nu a fost zadarnică. Ea trăiește astăzi prin această lucrare sfântă, iar memoria sa rămâne vie în fiecare rugăciune rostită aici. Mulțumiri se cuvin și familiei sale, care a purtat această cruce cu demnitate, credință și tăcuta noblețe a suferinței.
Evenimentul a fost onorat de prezența autorităților oficiale, prin participarea domnului Cosmin Dumitrescu, Consulul General al României la Torino, împreună cu soția sa, doamna consul Mirela Dumitrescu, precum și a unui reprezentant al Consulatului, domnul Toncu Cătălin, alături de familia sa. Prezența acestora a subliniat legătura vie dintre Biserică, comunitate și statul român. De asemenea, soția părintelui Lucian Roșu, alături de copiii Nicolae și Paul, a fost prezentă, oferind o mărturie vie a continuității și jertfei acestei lucrări.
În această Duminică pregătitoare pentru Nașterea Domnului, părintele Daniel a vorbit credincioșilor despre dragostea nemărginită și răbdarea lui Dumnezeu, dând exemplul părintelui Lucian, o iubire care nu-l părăsește pe om nici în suferință, nici în moarte, ci îl cheamă neîncetat la viață, la pocăință și la lumină. Cuvântul său a adus mângâiere, întărire și pace sufletească celor prezenți.
Astăzi, când aproximativ 43.000 de români trăiesc în Torino, peste 87.000 în zona metropolitană și aproape 138.000 în întreaga regiune Piemonte, această capelă și acest cimitir eparhial devin un dar ceresc, un semn limpede că Dumnezeu nu-Și uită fiii, oriunde s-ar afla ei.
În prag de Naștere a Domnului, această lucrare ne amintește că viața nu se sfârșește la mormânt, ci se deschide spre Înviere, iar credința trăită cu jertfă rodește întotdeauna în veșnicie.
Aici, în tăcerea binecuvântată a capelei, moartea nu mai este capăt de drum, ci poartă spre lumină.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate cele rânduite.
Foto credit: Episcopia Italiei
