Lanțul păstrării tradiției la Școala parohială din Catania
Când soarele dogorea foarte tare, știam că se apropie Moșii de vară și urmează Ziua de naștere a Bisericii - Rusaliile.
Pomenirea celor adormiți a reprezentat întotdeauna un arc peste timp- un moment în care trecutul și prezentul se topesc în veșnicie.
După perioada pascală din primavară, începutul verii venea întotdeauna cu un parfum de tei amestecat cu emoția tuturor examenelor date în decursul vieții, o mireasmă ce inunda toate străzile umbrite de teii încărcați de flori ce lăsau pe jos polenul galben auriu.
Dacă începea vara, soarele strălucea mai puternic la final de an școlar cu bucuria învingătorului, ce avea coronița de flori pe cap și diploma pe cărțile de la premiu, legate cu panglica tricolor... când învățătoarele erau vesele și aveau brațele pline de flori, mai ales crini albi ce înfloreau peste tot.
La aceste amintiri ale copilăriei din luna iunie se mai adaugă și Moșii de vară.
Mese încărcate de colaci, colăcei, colive albe ornate cu zahăr pudră și trandafiri din fondant violet, strachine umplute cu plăcinte, sarmale, orez cu lapte, ori friptură.
Căni de lut, ori de sticlă, cu torțile gătite cu cireșe ce atârnau ca niște cercei și trandafiri roșii, catifelați și parfumați, ce împodobeau ulcelele ce ascundeau nu numai vinul roșu ci și braga, sau limonada, singurele sucuri existente...
Și peste tot lumânările aprinse ce transformau acea masă plină de bucate, într-o masă a Împărăției cerești din biserica răcoroasă, luminată timid de razele soarelui ce pătrundeau prin ferestre.
Aceste amintiri rămân în inimile adulților de astăzi oriunde ar trăi... la Foltești, Tulcea, Londra, Paris sau Catania...
Ba mai mult, din dragoste pentru trecut și cei dragi plecați pe lumea cealaltă, creștinii refac acele mese ale veșnicei Împărății cerești, în bisericile din sate aflate în vârful munților, sau cele aflate în aglomerația orașelor, oriunde ar trăi românii.
Importantă este doar existența unui preot ortodox român, care să slujească în limba bunicilor, a moșilor și strămoșilor.
Din dorul acelor vremuri, pentru a reînvia memoria celor plecați la Domnul, în parohia "Sfânta Muceniță Agata" din Catania - părintele paroh Mihai Gabriel Ichim coordonează numeroase proiecte pentru revitalizarea tradițiilor strămoșești.
Ca în fiecare an, copii de la școala parohială însoțiți de mamele lor s-au adunat la biserică în prag de sărbătoare, când se pomenesc cei adormiți.
Acolo e singurul loc de pe pământ unde copilăria, tinerețea, bătrânețea, viața și moartea se unesc într-un mod fericit - în veșnicie -spre slava lui Dumnezeu.
Timp de 4 ore, pentru adulți, făina, apa și drojdia amestecate au devenit un aluat plămădit din amintirile părinților sau fraților plecați în cer... un aluat din care au împletit durerea, suferința, bucuria, eșecul și izbânda din viața lor.
Pentru copii, același aluat a reprezentat o sămânță ascunsă în inimile lor, ce va da roade mai târziu când se va transforma în amintire.
Amintire ce va sta la rădăcina credinței.
Unii copii chiar dacă se aflau în plină perioadă a examenelor și-au găsit timp să fie acolo unde timpul intră în veșnicie, pentru a deveni o verigă în lanțul păstrării tradiției.
Cu bucurie și entuziasm cei prezenți în acest an au progresat și au împletit colacii în 5 suvițe, i-au pus în cuptor și au împodobit colivele.
Apoi părintele a săvârșit slujba de pomenire a celor adormiți.
După ce au cântat cu toți: "Veșnică pomenire" copiii au împărțit din bucatele pregătite.
Profesoara Geta Ichim a mulțumit mămicilor pentru sprijinul oferit, a felicitat pe copiii prezenți pentru activitatea catehetică din acest an și a împarțit daruri tuturor, invitându-i la Duminica cea Mare a Pogorârii Duhului Sfânt - ziua de naștere a Bisericii creștine.
"Împărate ceresc, Mângâietorule, vino și te sălășluiește întru noi!"
A consemnat preoteasa Geta Ichim
