Întâlnirea preoților din Protopopiatul Misionar Campania
Cu ajutorul Domnului, miercuri, 27 septembrie, a avut loc întâlnirea preoților din protopopiatul misionar Campania, gazdă fiind parohia „Sfântul Sfințit Mucenic Ianuarie, episcop de Benevento” din Avellino.
Și această întâlnire a noastră s-a desfășurat ținând cont de tema duhovnicească a acestui an: isihasmul. Am încercat să stabilim motivele pentru care avem și astăzi nevoie (cu toții) de această practică duhovnicească, specifică întrucâtva monahismului dar fără a fi defel circumscrisă lui. Domnul ne-a spus în Evanghelie că “aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, Unul Adevăratul Dumnezeu și pe Iisus Hristos pe care l-ai trimis”. (Ioan 17,3). Scopul liniștirii este acela de a-l cunoaște pe Dumnezeu și voia Lui, respectiv locul nostru în această lume în iconomia mântuirii. Pe Dumnezeu îl cunoaștem citind Sfintele Scripturi, chemând numele Său, împărtășindu-ne cu El și încercând să-I plinim după putință voia Sa, renunțând la a noastră sau a celora care ne impun ceva împotriva voirii Sale. Și tocmai aici intervine problema vremii în care trăim: zgomotul. Zgomotul asurzitor al informațiilor de tot felul care bat la ușii minții și a inimii noastre. Niciodată în istorie omul nu a fost pus în fața unui astfel de puhoi de date și nici nu are capacitatea necesară pentru a le prelucra: pentru a decide ce trebuie să primească și ce să respingă, ce trebuie să asimileze și ce să elimine (mai ales din cele pătrunse fără voia lui). Liniștirea presupune întâi de toate o oprire, pentru o mai precisă conștientizare a locului sau momentului decizional în care ne aflăm. Apoi implică decizia asumată de a evita pe cât posibil orice consum de informație care poate dăuna legăturii noastre cu Dumnezeu ori cu oamenii și, simultan, în a investi în toate acele gânduri, cuvinte și fapte ce ne pot apropia de Dumnezeu și de frații noștri. “Orice idee are consecințe”, spunea un gânditor din secolul trecut. Într-una din rugăciuni mărturisim lui Dumnezeu că “norii negri ai gândurilor ne tulbură și ne înstrăinează de rugăciune”. Tulburarea gândurilor nefolositoare sau, cu atât mai mult, păgubitoare, are tocmai aceste efect: aduc întuneric. Iar în întuneric nu mai putem găsi calea, căci ea este luminată de către Legea lui Dumnezeu (Ps.118). Ori preocupându-ne de cele ce nu sunt ale lui Dumnezeu, ne tulburăm, și pe noi înșine, și pe cei din jurul nostru. Trebuie să încercăm să limităm cât mai mult accesul “lumii” în mințile și inimile noastre și să le împodobim cu cele plăcute (și date deja) nouă de Dumnezeu, spre a fi lăcașuri bine-plăcute sălășuirii și petrecerii Lui în noi. Aceasta este lucrarea esențială (și neîncetată) a isihiei creștine: curățirea de cele ale “lumii” pentru a petrece cât mai deplin cu Dumnezeu (întocmai ca Maria care și-a ales la un moment dat să renunțe la stres și preocupări excesive și să petreacă un pic de timp NUMAI cu Domnul, șezând liniștită la picioarele Lui, auzindu-L și punând la inimă cuvintele Lui). Și numai când Dumnezeu va sălășlui deplin și îndelungat întru noi, “lumea” nu va mai avea loc în noi.
Pentru viitoarea noastră întâlnire am stabilit de comun acord să încercăm în casele noastre noi modalități practice de a practica acest fel de liniștire atât la nivel personal, cât și de familie, urmând să revenim cu rezultate, nedumeriri, propuneri.
Protos. Nicodim
