Îngerii cântau, toți se bucurau
Este seara târziu.
Noaptea a învelit toate casele, ce scot fum pe hornurile ce unesc cerul cu pământul.
Străzile sunt pustii și nu este nici țipenie de om pe drum.
Singurele, luminițele multicolore, atârnate la ferestre și balcoane pulsează, în rest totul e tăcere.
Doar câte un drumeț uitat pe străzi mai salută vecinul aflat în calea sa..
-BUONANOTTE!
Undeva, la marginea orașului, pe o stradă lungă, se zărește în capătul ei o stea...dar de fapt este o biserică impunătoare, o catedrală.
Pe frontispiciul ei o uriașă stea aurie, strălucește și ne vestește că va veni în curând Crăciunul.
Pașii mei se aud pe caldarâm, dar minune...cu cât mă apropii mai mult se aude un cânt ce răsună în toată strada, care este învăluită în întuneric și luminițe mii și mii.
Încet pășesc cu grijă,de teama de a nu strivi ecoul unui glas din cer care anunță, trâmbiță...minunea....și ascult...FECIOAAARAAAA....ASTĂĂĂZI...și toată strada răsună, în slove românești, deși nu este nici un microfon, nici un megafon, ci doar ecoul ce străbate dincolo de zidurile catedralei....și ascult cu atenție....PEEEEE..... CEL MAI PRESUS DE FIINȚĂ NAȘTEEEEEE...totul pare ireal, contrastul dintre întunericul din liniștea nopții de afară...și strălucirea glasului ce trece dincolo de ușa larg deschisă a bisericii....IAR PĂMÂNTUL PEȘTERAAAAAAAAAAAA CELUI NEAPROPIAT ADUUUUCEEEE...
Noaptea lasă doar stelele de pe cer să strălucească și să lumineze în sufletul meu...
ÎNGERIIIIIII CU PĂSTORIII SLAVOSLOVESC, IAAAAR MAGII CU STEAUA CĂLĂĂĂĂTOOOOOOREEEESC....emoția mă face să uit că părintele este cel care cântă singur în biserică...vestind Nașterea Domnului...într-o biserica ce devine sălaș în această seară ortodocșilor, care nu l-au uitat pe Hristos, deși trăiesc la 3000 de km depărtare.
CĂĂĂ PENTRUUUU NOOOOI ...S-AAAA.... NĂSCUUUUT PRUUUNC TÂNĂĂĂĂĂR DUUUMNEEEZEU CEL MAI ÎNAINTE DEEEEE VEEEECI...
O taină mare ca odinioară în Betleem...pustiu...întuneric...lumină...Dumnezeu și...oameni ce il iubesc....
Minunată atmosferă...de parcă am fost de față la Nașterea Pruncului Sfânt de acum 2000 de ani....
Totul în mare liniște și mare taină....nimeni pe străzi, singura martoră a acestei minuni...nimeni nu va ști cât de frumos s-a auzit până în capătul străzii, căci toți dormeau...
Poate așa trec îngerii noaptea pe lângă noi..și noi dormim....
Apoi o siluetă ieși din biserică...o femeie cu un copil în brațe, singura participantă la această minune din timpul slujbei ortodoxe, săvârșite de preotul român venit de la o oră depărtare ......
Apoi silueta unui preot ce merge agale cu icoana Nașterii Domnului în mână, cu geanta cu Sfintele Taine...părintele...
-A FOST LUME? întreb....iar părintele îmi răspunde bucuros...
-O FEMEIE CU UN COPIL ȘI.... MUUULȚI ÎNGERI!
Apoi...viața își reia firescul....străzi întunecate, luminițe multicolore la balcoane...și un telefon ce sună în noapte..
-ALO, PĂRINTE SĂRUT MÂNA, NU AM PUTUT RĂMÂNE LA SLUJBĂ, AM FUGIT REPEDE LA MUNCĂ, DAR CÂT A DURAT SLUJBA ÎN BISERICĂ AM SPUS TATĂL NOSTRU DE 50 DE ORI ....
Credință încă mai este și...ici colo ca niște luminițe se văd din cer pe pământ, acolo unde oamenii încă se roagă....
și așa în noapte fiecare vestește cum poate...NAȘTEREA DOMNULUI...
A consemnat preoteasa Geta Ichim
