Hramul Mănăstirii „Sf. Ioan Secerătorul” | IPS Arhiepiscop Gheorghe, de Michalovce și Kosice și PS Atanasie de Bogdania au împreună-slujit la Bivongi
În a doua Duminică a Triodului, 20 februarie 2022, obștea monahală de la Mănăstirea „Sfântul Ioan Secerătorul” din Bivongi a primit vizita a doi ierarhi, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Gheorghe, de Michalovce și Košice (Biserica Ortodoxă a Ținuturilor Cehiei și Slovaciei) și Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. Înainte de Dumnezeiasca Liturghie săvârșită de către cei doi arhierei, Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania a hirotesit un citeț și un ipodiacon. Evenimentul a fost prilejuit de sărbătorirea anticipată a hramului așezământului monahal din Calabria.
În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, Preasfințitul Părinte Atanasie le-a vorbit celor prezenți despre bucuria de a prăznui ocrotitorul Mănăstirii de la Bivongi: „Este o bucurie duhovnicească deosebită să prăznuim astăzi, în chip anticipat, pe Sfântul Ioan Secerătorul, referindu-ne nu doar la al 14-lea hram de când această mănăstire minunată se află sub oblăduirea Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, ci la cei mai bine de 1000 de ani de tradiție ortodoxă în Valea Stilarului, un complex monahal de tradiție bizantină, care își are rădăcinile în autentica viețuire monastică athonită”. De asemenea, ierarhul a amintit și de perioada liturgică în care ne aflăm: „Aproape în fiecare an, hramul Mănăstirii Bivongi se află la începutul perioadei Triodului. În această duminică, a doua din Triod, ne aflăm pe o nouă treaptă spre Învierea Domnului, fiecare din aceste duminici ascunzând câte o taină binecuvântată, pregătită să se descopere nouă, tuturor. După ce în prima duminică, a vameșului și a fariseului, am descoperit taina smereniei, în a doua duminică descoperim împreună taina pocăinței, taina (re)întoarcerii către Domnul. Școala pocăinței din această a doua treaptă spre Înviere deschide brațele părintești, deschide calea spre iertare, iar iertarea deschide calea spre dragoste. Deși denumită duminica fiului risipitor, taina acestei pericope evanghelice ne dezvăluie taina întoarcerii către Domnul, am putea spune duminica fiului celui pierdut și (re)găsit, iar prin aceasta, (re)dobândirea raiului pierdut de către omenire”.
La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania a săvârșit hirotesia întru Protoiereu a Preacucernicului Părinte Ivan Dobroțchi de la Parohia Catanzaro-Crotone, îndemnându-l să primească cu multă smerenie și responsabilitate această nouă ascultare de a coordona activitățile pastoral-misionare, sociale și catehetice la nivelul parohiilor din Protopopiatul Misionar Calabria.
Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Gheorghe, de Michalovce și Kosice a transmis, la final, un gând de apreciere și prețuire pentru întreaga activitate pastoral-misionară, socială și catehetică desfășurată la nivelul întregii eparhii pe care a vizitat-o și, în mod special, pentru viața monahală de pe aceste meleaguri cu o bogată istorie bizantină. Înaltpreasfinția Sa a mulțumit în mod deosebit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, pentru binecuvântarea primită și bucuria de a sluji în insula bizantină din Valea Stilarului.
La final, Preacuviosul Părinte Protosinghel Iustin, starețul Mănăstirii „Sf. Ioan Secerătorul” din Bivongi, a adresat un cuvânt de mulțumire, atât celor doi ierarhi prezenți, cât și tuturor clericilor și pelerinilor care s-au adunat la prăznuirea celui de-al 14-lea hram de când complexul monahal se află în jurisdicția Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.
Mănăstirea „Sfântul Ioan Secerătorul (Theristis)” se află în Regiunea Calabria, pe teritoriul localității Bivongi, într-o vale sălbatică numită Vallata dello Stilaro, renumit loc de nevoință ascetică, unde totul vorbește despre monahismul bizantin de la sfârșitul celui dintâi mileniu creștin.
Mănăstirea, declarată Monument Național, cuprinde un complex monastic de origine bizantină, compus dintr-o biserică în stil bazilical din secolul al-X-lea și câteva corpuri de chilii.
Monumentul este situat în partea declarată „zona sacra” a Patrimoniului Bizantin din Valea Stilarului, fiind primul dintre edificiile restaurate, dintr-un total de peste 40 care existau la începuturile celui de-al doilea mileniu creștin în această parte a Italiei Meridionale.
Această „perlă” a Calabriei funcționează ca și mănăstire de monahi, înscriindu-se astfel în continuitatea vie cu ceea ce a reprezentat până în urmă cu 300 de ani.
