În aceste zile binecuvântate de pomenire a unui nou sfânt român canonizat, comunitatea noastră parohială a trăit momente de înălțare duhovnicească prin evocarea personalității luminoase a Sfântului Sofian Boghiu de la Mănăstirea Antim, de curând trecut în rândul sfinților, în contextul împlinirii centenarului nașterii sale (1915–2022). Amintirea sa a fost pentru toți o aducere-aminte a blândeții, smereniei și puterii rugăciunii curate, care a adunat la Antim generații întregi de credincioși și i-a format în duhul iubirii de Dumnezeu și de aproapele.
Pentru comunitatea noastră, evocarea Sfântului Sofian este o chemare de a urma exemplul său de viață: o viață dăruită rugăciunii, slujirii smerite și grijii pentru aproapele. Canonizarea sa recentă este o binecuvântare pentru întreaga Biserică, iar centenarul nașterii sale ne invită să redescoperim și să trăim mai profund învățăturile și exemplul lăsat de el.
A fost săvârșită și Taina Sfântului Maslu de către un sobor de preoți veniți împreună la rugăciune.
Slujba a fost un prilej de întărire sufletească și trupească pentru credincioși, dar și o manifestare a unității și a bucuriei slujirii frățești, întrucât preoții prezenți au adus, fiecare, darul și căldura slujirii lor în aceeași rugăciune comună.
Încheierea slujbei a fost urmată de o agapă frățească, unde bucuria rugăciunii s-a unit cu bucuria comuniunii. Atmosfera de sărbătoare și apropiere sufletească a arătat încă o dată că viața Bisericii este o viață împărtășită, plină de har și lumină.
Prin toate acestea, am simțit cum Sfântul Maslu devine nu doar Taina vindecării, ci și izvor de întărire a comunității, de întărire a legăturilor frățești și de aducere împreună a slujitorilor și credincioșilor în aceeași bucurie a credinței.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
