Ecoul Învierii dincolo de gratii: preoți din Piemonte I și III la Lorusso e Cutugno
În a treia zi luminată de Paști, când ecoul Învierii încă răsună puternic în inimile credincioșilor, un grup de preoți români din Protopopiatele Piemonte I și III a dus lumina Învierii acolo unde speranța pare adesea umbrită – în penitenciarul „Lorusso e Cutugno” din Torino.
Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost slujită cu inimă deschisă de către părinții Paul Porcescu (Setimo Torinese), Ioan Haba (Cirié), Vasile David (Giaveno), Eugen Bînzari (Orbassano), Gabriel Burcescu (Torino II) și Andrei Grosu (Collegno).
Participarea deținuților a fost impresionantă: 70 de suflete s-au adunat în capela penitenciarului, formând o biserică vie în mijlocul zidurilor reci. Un moment cu adevărat emoționant a fost acela în care o parte dintre ei s-au apropiat de Sfântul Potir. Pregătirea lor nu a fost una grăbită, ci profundă și sinceră: prin post, rugăciune și Taina Spovedaniei, și-au mărturisit păcatele în perioada Postului Mare și au primit cu bucurie iertarea și harul lui Dumnezeu. A fost o clipă de lumină curată, în care cerul și pământul s-au atins în taina comuniunii.
În cuvântul său de învățătură, părintele Ioan Haba a vorbit despre Învierea Domnului ca temelie vie a credinței noastre, ca izvor de bucurie și nădejde pentru fiecare suflet. „Omul nu poate ajunge la Înviere decât trecând prin propriul său iad – al durerilor, al încercărilor, al mustrării de conștiință”, a spus părintele, adăugând că „prin pocăință sinceră și părere de rău, chiar și în spațiul limitat al închisorii, omul se poate ridica și se poate întâlni cu Hristos cel înviat”.
La final, părintele Paul Porcescu a mulțumit autorităților penitenciare pentru deschiderea și sprijinul oferit, subliniind importanța acestei lucrări pastorale în mijlocul celor marginalizați.
După Liturghie, preoții au împărțit pachete cu daruri deținuților – daruri oferite cu generozitate de credincioșii din comunitățile menționate, care au dorit astfel să fie prezenți, în duh și iubire, la această părtășie a Învierii.
Această vizită nu a fost doar un gest liturgic, ci o adevărată mărturie a Învierii – o punte de lumină între cer și sufletele celor ce caută izbăvirea.
