În ziua de 25 decembrie 2025, Parohia „Botezul Domnului” a prăznuit Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos la Monterotondo Scalo cu bucuria firească a Bisericii: Sfânta Liturghie, colinde, chipuri luminate și o atmosferă de sărbătoare în care fiecare simțea că „Dumnezeu este cu noi”. Nu a fost doar o comemorare frumoasă a unui eveniment din trecut, ci o întâlnire vie cu Hristos Cel născut în iesle, Care rămâne prezent acolo unde inimile se deschid spre iubirea jertfelnică.
Slujirea liturgică a avut un caracter festiv, împodobit de colinde și de o rânduială caldă, familială, în care credincioșii au simțit că Nașterea Domnului nu este o „poveste” pentru copii, ci însăși taina apropierii lui Dumnezeu de om: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi”. Această apropiere, însă, nu se oprește la emoție sau la frumusețea cântărilor. În logica Evangheliei, ea cere răspuns concret, pentru că Pruncul din Betleem Se lasă recunoscut în cei mici, în cei neînsemnați, în cei lipsiți, în cei uitați.
După Sfânta Liturghie, copiii parohiei au oferit o serbare de colinde, cu entuziasm curat și o bucurie care a umplut sufletele celor prezenți. A urmat prezența lui Moș Crăciun, care a dăruit copiilor daruri, iar această bucurie a celor mici a fost ca o icoană a darului pe care Dumnezeu Însuși ni-l face în Fiul Său: darul vieții, al iertării, al speranței. Dar prăznuirea nu s-a încheiat acolo. Dimpotrivă, a continuat în locul unde, de trei ani, comunitatea noastră încearcă să trăiască Nașterea Domnului „după Evanghelie”, nu doar „după obicei”.
Praznicul s-a prelungit în spațiul cunoscut de noi drept „localul albastru”, un loc primit prin bunăvoința verbală a administrației locale și care a devenit, în timp, un punct de sprijin pentru oamenii fără acoperiș. Acolo, de trei ani, slujim comunitatea săracilor prin rugăciune, prin prezență și prin masa duminicală, pe care o oferim cu regularitate. În perioadele de post, săvârșim Sfânta Liturghie pentru credincioșii ortodocși și, împreună cu aceasta, oferim o masă caldă. Este un mod simplu, dar foarte serios, de a mărturisi că Liturghia nu se termină la „Amin”, ci continuă în viață, ca „liturghie după Liturghie”, adică în slujirea concretă a aproapelui.
În această lucrare, un sprijin real și binecuvântat îl primim prin asociația „Albero delle Culture”, care contribuie la gestiunea acestei slujiri prin asistență psiho-duhovnicească, prin alimente, prin fonduri provenite din donații și prin sprijin vestimentar. Împreună, învățăm că filantropia creștină nu este improvizație sentimentală, ci răbdare, organizare, discernământ și fidelitate, fiindcă săracul nu are nevoie doar de „un gest”, ci de o relație, de continuitate și de respectul demnității sale.
Momentul cel mai emoționant al zilei a fost schimbul de colinde, care a răsturnat, într-un fel evanghelic, așteptările noastre. La început, copiii parohiei i-au colindat pe săraci. Apoi, spre uimirea și bucuria tuturor, săracii au colindat copiii și pe cei prezenți. În acel schimb de cântare s-a văzut ceva esențial: săracul nu este doar „beneficiar” al ajutorului nostru, ci persoană vie, purtătoare de dar, capabilă să dăruiască, să binecuvânteze, să creeze comuniune. Pentru câteva clipe, bariera invizibilă dintre „noi” și „ei” s-a topit, iar comunitatea s-a simțit una, adunată în jurul Pruncului Hristos, Care vine tocmai ca să unească ceea ce este rupt și să ridice ceea ce este căzut.
A urmat prânzul tradițional românesc, pregătit și oferit cu dragoste, într-o atmosferă caldă, cu chipuri care se linișteau treptat și cu oameni care, după multe zile de nesiguranță, au trăit bucuria simplă de a fi sătui. Moș Crăciun a adus daruri pentru săraci: saci de dormit, haine groase, alimente la pachet și bănuți în plicuri, însoțiți de felicitări de la oameni sensibili, care au dorit să rămână discreți, dar prezenți prin binele lor. În taina acestor plicuri, s-a simțit delicatețea adevăratei milostenii: aceea care nu umilește, nu expune, nu face spectacol, ci întărește și încurajează.
Mulți au spus că a fost o atmosferă de basm duhovnicesc. Și, într-un sens adânc, chiar a fost: nu basm ca evadare din realitate, ci „minunea normală” a Evangheliei trăite. Când omul se apropie de omul rănit, când masa devine prilej de întâlnire, când hainele și sacul de dormit se transformă în semn de grijă și de protecție, când cuvântul bun și colindul redau demnitate, atunci Betleemul nu mai este doar un loc îndepărtat, ci devine o realitate care se naște în mijlocul nostru.
Fericirea noastră a fost fericirea lor. Iar faptul că i-am văzut bucuroși și sătui ne-a dat sentimentul limpede că, în această zi, am împlinit Nașterea Domnului „după Evanghelie”: un Crăciun sfânt și bun, după inima lui Dumnezeu. Pentru că Hristos Se naște nu doar ca să fie cântat, ci ca să fie primit; nu doar în biserică, ci și în cel flămând, în cel gol, în cel străin, în cel fără adăpost. Iar când Îl recunoaștem acolo, sărbătoarea capătă o lumină aparte: devine o mărturisire că Împărăția lui Dumnezeu începe, în chip tainic, din gesturile mici, făcute cu credință și cu dragoste.
Mulțumim tuturor celor care au făcut posibil acest „Crăciun al celor săraci”: celor care au slujit, celor care au ajutat, celor care au gătit, celor care au dăruit, celor care au cântat, celor care au rămas aproape. Mulțumim, de asemenea, partenerilor noștri de la „Albero delle Culture” pentru sprijinul constant și pentru seriozitatea cu care slujesc demnitatea umană. Fie ca Dumnezeu să răsplătească fiecăruia după inima sa și să ne dăruiască puterea de a continua, cu aceeași rânduială și perseverență, această lucrare care nu este doar „socială”, ci profund bisericească.
Nașterea Domnului ne-a învățat, și anul acesta, că Betleemul este locul unde Dumnezeu alege smerenia, iar Biserica, dacă rămâne credincioasă Domnului ei, alege să stea acolo unde este omul rănit. Și, stând acolo, descoperă că darul cel mai mare nu este ceea ce oferim, ci Hristos Însuși, Care Se dăruiește și ne învață să fim frați.
Foto credit: Episcopia Italiei
