Pe 13 și 14 noiembrie 2025 Comisia de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române va organiza a XII-a ediție a Conferinței Naționale „Unitate dogmatică și specific național în pictura bisericească”, la Palatul Patriarhiei.
Tema ediției din acest an este:„Erminia artei bisericești, între teologie și expresie vizuală”
Cu binecuvântarea Preasfințitului Siluan, din partea Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei va participa părintele protopop Gabor Codrea cu conferința:
<<Biserica “Sfântul Ilie” din Verona, o odisee în căutarea limbajului comun într-o Europă sfâșiată>>.
Părintele va împărtăși un experiment arhitectonic, iconografic și de împodobire a bisericii, care dorește să fie o mică parte din «puzzle-ul» artistic din ultimele decenii în Patriarhia Română.
În contextul mai larg al dialogului ecumenic într-o Europă în care fundamentul iudeo-creștin a fost ascuns sub gunoiul diferitelor ideologii, în centrul orașului Verona, la o aruncătură de băț de la fascinanta Porta Palio, opera renascentistă a arhitectului Michelle Sanmichelli, românii ortodocși au creat o biserică inspirată din arhitectura gotică, cu motive și elemente ornamentale preluate din cultura românească, venetă și europeană; toate interpretate «în cheie» de secol XXI, care să înlesnească vorbirea cu Dumnezeu a celor care intră să se roage, și să stârnească curiozitatea pentru ortodoxia credinței în cei care-o vizitează.
S-a preferat goticul din considerente istorico-teologice dar și pentru a readuce în actualitate o nedreptate în istoria artei, calificat dintru început ca fiind un stil barbar.
Biserica și Centrul Social-cultural adiacent sunt rodul unui laborator de dialog între arhitecți, pictori bisericești, meșteri și preot, și care a produs în continuu idei.
Așa se face că pe parcursul edificării, pe lângă ideea recuperării unei memorii artistice europene, apelând la etosul creștin bazat pe Evanghelie, încet-încet echipa a propus alternative la ideologiile post moderne care-au invadat spațiul public și virtual. Plecând de la exclamația liturgică: «ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate!» s-a preferat o folosire euharistică a materialelor, optând în mare măsură, în special la pavimentul din marmură, pentru reciclarea unor rebuturi de la fabricile de marmură din apropierea Veronei.
După aceea, în colaborare cu meșteri italieni, a recuperat modul de a tencui cu var stins, nisip și pleavă de orez, pe care veronezii l-au folosit pană în anii ’50 ai secolului trecut, și pe care până și arhitecții l-au uitat.
De asemenea, s-a căutat să fie stimulat spiritul comunitar al parohiei, implicând persoanele în diferitele lucrări (paviment, candelabre).
În ceea ce privește iconografia, s-a optat pentru o recuperare a tradiției artistice apusene a primului mileniu, propunând un plan iconografic catehetic; un fel de «Biblie în culori», prin care să iasă în evidență Hristos, ca unică cale către Împărăția Cerurilor.
Dintru început ne-am asumat și riscul ca biserica să nu placă tuturor. Unii s-ar putea să o califice drept o struțocămilă. Ideea a fost ca biserica de la Verona să nască întrebări și să producă dialog constructiv și mântuitor prin care să se «forjeze» chipuri după modelul Chipului.
