Duminică, 2 noiembrie 2025, un grup de creștini din parohia Înălțarea Sfintei Cruci din Roma a pornit într-un pelerinaj prin Cetatea eternă spre a primi binecuvântarea Sfinților.
Punctul central al pelerinajului a fost Basilica Sfântului Bartolomeu din insula Tiberina, ce adăpostește sub altarul principal moaștele Apostolului.
Această basilică găzduiește din anul 2000 prin voința papei Ioan Paul al II-lea Memorialul martirilor din secolul al XX-lea.
În primul altar lateral din partea dreaptă a basilicii, ca simbol al martirilor și mărturisitorilor români din temnițele comuniste, se găsește paramanul Cuviosului Mărturisitor Sofian Boghiu de la mănăstirea Antim.
Aici au poposit pentru un moment de rugăciune pelerinii parohiei Înălțarea Sfintei Cruci cu bucuria de a se putea întâlni în rugăciune cu „duhovnicul Bucureștilor” în mijlocul Romei.
Acest mic obiect monahal a fost dăruit de către părintele Patriarh Teoctist Basilicii Sfântului Bartolomeu în anul 2002, în cadrul vizitei Preafericirii sale la Roma și Vatican, fapt petrecut la scurt timp după adormirea în Domnul a Cuviosului Sofian în 14 septembrie 2002.
Grupul de pelerini a mai poposit pentru închinare înaintea capului Sfântului Mucenic Valentin (în Basilica Santa Maria in Cosmedin), în casa Sfântului Cuvios Benedict (biserica San Benedetto in Piscinula) și în cripta ce păstrează moaștele Sfintei Mucenițe Cecilia (Basilica Santa Cecilia in Trastevere).
Pentru rugăciunile Sfinților care s-au proslăvit în cetatea Romei și pe pământul țării noastre Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
Scurtă explicație:
Paramanul este un mic obiect monahal din pânză pe care călugării și maicile îl primesc în cadrul slujbei numită Tunderea în monahism.
Pe acesta se află brodate semnele Patimilor Domnului: Sfânta Cruce, coroana de spini, sulița și buretele, cuiele și ciocanul, scara Crucii și cocoșul. În mod obișnuit, de jur-împrejur se află următoarea inscripție: „Luați jugul Meu că este bun și povara Mea este ușoară” (Matei 11, 29-30) sau „Spatele l-am dat spre bătăi și obrajii Mei spre pălmuiri și fața Mea nu am ferit-o de rușinea scuipărilor” (Isaia 50, 6).
Cuviosul Sofian primise paramanul în cadrul slujbei de călugărie de la mănăstirea Dobrușa din Basarabia la Crăciunul anului 1937.
