Adunarea protopopială a preoților din Protopopiatul Lazio I – prilej de întâlnire duhovnicească
Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop SILUAN, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, marți, 19 noiembrie 2024, a avut loc întâlnirea protopopială a preoților din Protopopiatul Lazio I, găzduită de către Preacucernicul Părinte Ioan Coforea la parohia „Sfinții Ermil și Stratonic” din Marino.
Întâlnirea protopopială a fost prezidată de către Preacucernicul Părinte Protopop Cristian Olteanu. În prima parte a întâlnirii, Părintele Protopop a comunicat recomandările primite din partea Centrului Eparhial, în care a amintit de verificările administrative și contabil-financiare care se desfășoară în fiecare parohie în această perioadă, alături de pregătirea documentației pentru bilanțul de sfârșit de an. Părintele Protopop a vorbit și de proiectul eparhial Colindul sfânt și bun, care va avea loc în acest an la parohia „Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu” Torre Spaccata, Roma. Totodată, Preacucernicul Părinte Protopop a mulțumit Preacucernicilor Părinți pentru participarea la întâlnirile protopopiale din anul curent și promptitudinea arătată la solicitările Centrului eparhial și a îndemnat pe mai departe la seriozitatea organizării și a participării la ședințele protopopiale.
În cea de-a doua parte a ședinței, cu prilejul omagierii a 62 de ani de la mutarea la cele veșnice a părintelui Daniil (Sandu Tudor) a avut loc prezentarea conferinței „Părintele Daniil (Sandu Tudor) – o inimă înflăcărată de chemarea neîncetată a Numelui Domnului sau Taina Rugului Aprins” susținută de către Preacucernicul Părinte Ioan Crișan (https://theofania.ro/parintele-daniil-sandu-tudor-62-de-ani-de-la-trecerea-sa-la-domnul/).
Părintele a prezentat biografia ieroschimonahului Daniil (născut Alexandru Teodorescu, cunoscut sub pseudonimul literar, Sandu Tudor) prin care a evidențiat parcursul său duhovnicesc, în special, întâlnirile sale cu părinții duhovnicești, mai întâi la Muntele Athos în 1929 cu părintele Antipa Dinescu de la schitul Prodromu, iar mai apoi în 1945 cu părintele Ioan Kulîghin (cel Străin) de la Optina, refugiat în România, alături și de contactele duhovnicești cu părintele Cleopa Ilie, Arsenie Papacioc, Benedict Ghiuș, precum și alții.
Cariera sa literară ca poet și publicist, războaiele mondiale în care a luptat, aventurile și încercările personale prin care a trecut, precum și pasiunea sa pentru profunzime, sens și rimă (poezie) animată de dragostea față de Sfinții Părinți, l-au determinat pe Sandu Tudor să îmbrățișeze total și în același timp, firesc monahismul în toată profunzimea sa vocațională. Prin contactele cu intelectualii și clericii deschiși și preocupați spre acest dialog în deslușirea tainei rugăciunii, organizează la mănăstirea Antim, mișcarea duhovnicească intitulată „Rugul Aprins”, în care au loc conferințe și conversații duhovnicești. Părintele Ioan cel Străin va configura profilul isihast al acestei mișcări înflăcărate prin transmiterea rugăciunii isihaste și dăruirea lecturilor patristice (în special, prin citirea lucrărilor Sfântului Paisie Velicikovski care aduce teologia isihastă a Sfântului Grigorie Palama), alături de icoana Rugului Aprins, care împreună învață sufletul să cheme neîncetat Numele Domnului în imitarea viețuirii tainic-isihaste a Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor. Prin intermediul Sfântului Paisie, părintele Daniil reiterează cultivarea rugăciunii inimii, înțeleasă de origine edenică și reîntemeiată de Maica Domnului, preluată de la Sfântul Grigorie Palama, Omilia 53 – omilie dedicată Praznicului Intrării Maicii Domnului în Templu. Fapt ceea ce va reliefa și va duce la preocuparea asiduă a părintelui Daniil față de Maica Domnului, dezvăluită liturgic (1948;1958) în Imnul Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu ca „Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune” întrucât e „Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată” și „Povățuitoare de taină” și „prea-filocalică Mireasă”.
Zelul și lucrarea duhovnicească misionară fără compromis a Părintelui Daniil de la Rarău în fața ideologiei marxiste (comuniste) l-au adus în atenția Securității (va fi arestat în așa numitul „lotul A. Teodorescu” alături de alți membri ai Rugului Aprins 1958), motiv pentru care a fost condamnat la închisoare, unde își va da sufletul în brațele Maicii Domnului în ziua de 17 noiembrie 1962.
După susținerea conferinței, Preacucernicul Părinte Protopop a adus câteva mărturii personale despre această viață duhovnicească a Părinților de la Antim și a subliniat, de asemenea, importanța trăirii rugăciunii inimii în ascultarea/inițierea (ucenicia) unui părinte duhovnicesc.
La final, Preacucernicul Părinte Protopop a mulțumit Preacucernicului Părinte Ioan pentru prezentarea conferinței, precum și Preacucernicilor Părinți prezenți pentru dragostea frățească și răspunsul prompt la buna desfășurare a ședințelor protopopiale din acest an calendaristic, în duh de slujire și rugăciune înălțată.
„Cine este Aceasta, ca zorile de albă și curată? E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată. Stăpână Porfirogenetă și Doamnă a dimineții, Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieții, spre Tine, noi alergăm, arși, mistuiți de dor! Ia-ne și pre noi părtași ai sfântului munte Tabor. Și fă-te și nouă umbră și rouă, Tu, adumbrirea de dar, să-și afle și firea noastră înnoirea dintru plămadă de har. Ca să-Ți strigăm cu toată făptura într-o deplină închinăciune: Bucură-te, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune”
(Condacul I, Imnul Acatist al Rugului Aprins al Născătoarei de Dumnezeu, ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor).
