SCRISOARE PASTORALĂ LA SLĂVITUL PRAZNIC AL NAȘTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN ANUL MÂNTUIRII 2020

† SILUAN

Prin mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei

Episcopii Ortodoxe Române a Italiei,

Preacuviosului Cin Monahal, Preacucernicului Cler

și Dreptslăvitorilor Credincioși din cuprinsul

Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei,

Har, pace și bucurie, de la iubitorul de oameni Dumnezeu,

iar de la noi, părintești binecuvântări.

 

Iubiți frați și surori întru Hristos Cel născut în ieslea Bethleemului,

 

An de an, ni se aduce aminte și ni se pune înainte, spre contemplare și adâncire, taina întrupării și arătării în trup a Fiului Celui veșnic, al lui Dumnezeu Cel Viu. Fiecare prăznuire a Nașterii Domnului constituie un nou și binecuvântat prilej de a-L primi în viața noastră și de a-L așeza în centrul existenței noastre, la locul ce I se cuvine, pe Noul Adam, Care stă la temelia înnoirii vieții omenești după căderea din Rai – Iisus Hristos, Mântuitorul. De tot de atâtea ori, suntem puși, așadar, în fața unei alegeri: de a ne trăi viața mai departe, fără să schimbăm ceva, sau de a ne-o acorda (așa cum se acordă instrumentele unei orchestre simfonice după tonul pe care-l dă vioara întâi) după pilda de viețuire și după învățătura Mântuitorului.

 

Contextul în care ne aflăm – constrânși de pandemie – constituie o cotitură importantă în cursul sau, mai bine-zis, în vârtejul vieții noastre, pentru că ne pune în situația de a renunța la multe și de a nu putea să ne exprimăm și să ne manifestăm exterior, obligându-ne să ne oprim din alergătura vieții. Doar că noi nu mai știm ce înseamnă să te oprești și, mai ales, ce să faci când te oprești... Nu mai știm să stăm... Și nu mai știm nici să cugetăm. Cu toate acestea, bine ar fi să zăbovim și să cugetăm – dar să nu cugetăm la noi înșine, că nu aflăm în noi decât stres și vlăguială, griji și îngândurare... Să cugetăm la Cel a Cărui Naștere ni Se vestește, Care, pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria, Fecioara, și S-a făcut om (S-a înomenit).

 

El este Cel vestit de îngerul Domnului, al cărui glas răsună și pentru noi, astăzi, zicându-ne: vă binevestesc bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul (Lc. 2, 10-11). Așadar, neam creștinesc – și întreg neam omenesc! – nu ești singur și fără apărare în fața greutăților și a încercărilor care au venit peste tine și peste întreaga lume! Nu te mai afli într-o situație fără ieșire, căci a venit în lume – și este cu tine în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor (cf. Mt. 28, 20) – Mântuitorul, Hristos Domnul!

 

El este Cel peste Care odihnește Duhul Domnului, CareL-a uns să binevestească săracilor; L-a trimis să vindece pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiască robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozească pe cei apăsați (cf. Lc. 4, 18; Is. 61, 1).

 

Deși El este Mântuitorul lumii, a fost desprețuit şi (socotit) cel din urmă dintre oameni; om al durerilor și cunoscător al suferinței, unul înaintea căruia să-ți acoperi fața; desprețuit și nebăgat în seamă. Dar El a luat asupră-Și durerile noastre şi cu suferințele noastre S-a împovărat. (Is. 53, 3-4). Și, până astăzi, El împreună-pătimește cu tot omul aflat în suferință, purtând durerile cu fiecare ins în parte, încât nimeni nu mai este singur în suferința sa.

 

El este Cuvântul cel veșnic al Tatălui Ceresc și lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut (In. 1, 10) – deși boul își cunoaște stăpânul şi asinul ieslea domnului său (Is. 1, 3). El întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor câți L-au primit, care cred în Numele Lui, le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu (In. 1, 11-12). De acum, nu mai este orfan pe pământ și,pentru că sunteți fii – ne spune Sfântul Apostol Pavel –,a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, (adică)Tată! (Gal. 4, 6), căci Fiul îi învață, pe toți cei care au crezut în Numele Lui, să îndrăznească a-L chema pe Însuși Dumnezeu Cel Atotputernic și Atotțiitor: „Tată”!

 

Pe cei care cred în Numele Fiului, acesta îi învață să ceară, în Numele Lui, zicând: Orice veți cere de la Tatăl în Numele Meu El vă va da (In. 16, 23).nădăjduim și noi în a chema Numele Domnului Dumnezeu, precum odinioară Enos (Fac. 4, 26)știind cătot cel care va chema Numele Domnului se va mântui (F.A. 2, 21). Căcifericit bărbatul, a cărui nădejde este Numele Domnului (Ps. 39, 6).

 

Cel ce Se naște în Vitleemul Iudeii este Cel despre venirea Căruia prorocul Isaia a prorocit, zicând: Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi. (Is. 9, 1). Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăți pe tronul şi peste împărăția lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până-n veac. (Is. 9, 5-6). Iar Împărăția Lui nu va avea sfârșit, după cum mărturisim în Crez.

 

Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrultuturor celor care își deschid inima pentru a-L primi în ea pe Domnul și pentru a crede în El (cf. Lc. 17, 21).

 

Dar acest înlăuntru, pentru a putea fi umplut de Împărăția lui Dumnezeu și de Duhul Lui, trebuie lămurit, adică trebuie curățit precum se curățește argintul până nu mai rămâne decât lamura, partea cea mai fină, mai curată și mai prețioasă a metalului. Iar aceasta ne ajută să înțelegem de ce noi, creștinii, trecem prin atâtea suferințe și încercări: pentru a ajunge să lărgim și noi inimile noastre(cf. 2 Cor. 6, 13), pentru ca, în ele, să încapă Împărăția lui Dumnezeu.

 

În slobozirea noastră de necurățiile acestei lumi ce ne vrea doar pentru ea și întru toate supuși ei, noi trecem prin focul ispitelor și al suferințelor, căci inima noastră nu are doar o singură dorire – cea după Dumnezeu și iubirea Lui –, ci suferă și are încă doriri după plăcerile acestei lumi. Și, după 2020 de ani, inimii noastre încă nu îi vină să creadă că există Cineva care îl iubește pe fiecare dintre noi atât de mult, încât S-a încredințat pe Sine în mâinile omului, ca un prunc nou născut, gingaș și neajutorat, El, Care ține toată omenirea în palmă.

 

El este Cel în Caretrăim și ne mișcăm și suntem (...), căci ai Lui neam și suntem (F. A. 17, 28); El este Ziua cea neînserată, în Care trăiesc înaintașii noștri care s-au sfințit și pe Care El i-a primit pentru a viețui veșnic întru Dânsul. În El, în acest Prunc nevinovat și neajutorat sălășluiește, trupește, toată plinătatea Dumnezeirii (Col. 2, 9). El a luat trup, pentru ca noi, muritorii, să putem avea din nou părtășie la nemurire.

 

Dar cine mai dorește după ale Domnului? Cine mai vrea curăție, nemurire, sfințenie, mântuire, veșnicie?...

 

Dacă mai dorește cineva după Domnul și după viața cea izvorâtoare din cuvântul Lui, din Sfântul Lui Trup și din Scumpul Lui Sânge, dacă se mai bucură cineva să cheme Numele Domnului și mai iubește arătarea Lui (cf. 2 Tim. 4, 8), dacă mai vrea cineva să se mântuiască și să trăiască veșnic cu Domnul și cu Sfinții Săi, atunci să ia aminte la sine însuși (cf. 1 Tim. 4, 16), răscumpărând vremea, că zilele viclene sunt (Ef. 5, 16). Să lepede orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară, (cf. Evr. 12, 1) dimpreună cu toată grija cea lumească și gâlceava de cuvinte, și să-și reașeze viața pe Piatra cea vie (1 Pt. 2, 4) – Hristos – lepădându-se de sine și luându-și crucea, în fiecare zi (cf. Lc. 9, 23), să caute a petrece cealaltă vreme a vieții sale în pace și întru pocăință, pentru a se putea bucura de un sfârșit creștinesc, fără durere, fără de rușinare, în pace, și de un bun răspuns înaintea înfricoșatului scaun de judecată a lui Hristos. Să ia aminte că fiecare zi poate fi ultima, la fel ca și fiecare Liturghie! Să facă dreptate mai departe și să se sfințească mai departe (cf. Apoc. 22, 11), spălându-și veșmintele, ca să aibă stăpânire peste Pomul Vieții şi prin porți să intre în cetate (Apoc. 22, 14), căci mai este puțin timp, prea puțin, şi Cel ce e să vină va veni şi nu va întârzia(Evr. 10. 37) și va da fiecăruia după făptuirea lui (cf. Apoc. 22, 12).

           

Vremea este ca tot sufletul doritor după Dumnezeu Cel Viu și după mântuire să se întoarcă către Domnul și, din adâncul inimii, să zică: Vino! Vino, Doamne Iisuse, și ne mântuiește – pe noi și toată lumea Ta – că pierim (cf. Mt. 8, 25)!

 

Cu statornică și răbdătoare nădejde în iubirea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi și pentru toată lumea Sa, Vă îmbrățișez cu inima, pe fiecare, și Îl rog pe blândul și smeritul nostru Mântuitor Iisus Hristos să vă cucerească inima și să vă păzească sănătoși și bucuroși, întru mulți și mântuitori ani.

 

Al vostru părinte întru Hristos, pentru voi rugător și de tot binele cel spre mântuire doritor,

 

† Episcopul Siluan

 al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

 

La luminatul Praznic al Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din reședința noastră episcopală din cetatea Romei, în ziua de 25 Decembrie, anul mântuirii 2020.

Urgența Coronavirus

 

Merinde pentru Suflet

 

 
 

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

 

Misiunea Sfântul Ierarh Nicolae

Misiunea Sfântul Ierarh Nicolae

 
 

Facebook

5 X 1000

 

I fondi del 5 per mille saranno utilizzati per diverse attività sociali: l'aiuto ai bambini e ai poveri, la cura dei senzatetto e dei malati, etc.

Scrivi anche tu sulla dichiarazione dei redditi il C. F.: 97558250581

 

Știri din viața Eparhiei

 

Nepsis

NEPSIS

 
 

Reportaje EORI

 
 

Vă Recomandăm

Agenda/Diario pentru tine!ri 2020/2021

 Calendarele Eparhiale 2021

Calendar 2021 pentru familia ta

Calendarul Tuturor Sfinților 2021

Tinerii ortodocși

Numărul total de vizitatori

12369004