Mărturia Pr. Mihai Drigă - Parohia Bari, din cadrul Congresului Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei 2021

Preasfințiți Părinți Episcopi, Preacuvioase maici, Preacuvioși și  Preacucernici părinți și preotese, iubiți credincioși,

Mi s-a cerut să vorbesc despre aceste subiecte:

1.     Descrierea începutului primei parohii din sudul Italiei.

2.     Ajutorul Sfântului Nicolae în crearea și dezvoltarea comunității

3.     Diferența dintre situația actuală și cea din anii '80 referitor la viața parohiei.

I. MOZAICUL INIȚIAL AL CREDINCIOȘILOR

a.  Al doilea război mondial îi găsește în Italia pe mulți tineri români la specializare, mai ales la Roma. Unii reușesc să se întoarcă, alții rămân în  universități ca profesori.

b. Criza economică din Europa anilor 1929 - 1933 a generat plecarea unor italieni din țara natală și venirea în România, țară bogată în petrol, lemn și piatră. Lucrătorii de pădure din Udine au mers pe valea Oltului până la Sibiu; pietrarii de pe Adriatica s-au stabilit pe malurile Oltului; găzarii au mers în zona Prahovei; iar cei din industria alimentară s-au stabilit în jurul capitalei. Toți acești străini, cu pașaport, în 1960 au fost obligați să plece din România. S-a creat la Trieste, un Campo (l-am vizitat în 1985;nu știu dacă mai există) unde sunt primiți și apoi distribuiți în Italia. La Bari, lângă „Stadio della liberta”, s-a creat „Vilaggio Trieste”, unde au fost aduși. De remarcat că bătrânii erau catolici, iar o parte dintre copii lor erau botezați ortodocși.  

c. După 1970, oameni de cultură români, plecați din țară la congrese în Europa, preferau să rămână  în Italia. Amintim, de exemplu: 

·       Adameșteanu, căruia regiunea Basilicata i-a dedicat numele muzeului de arheologie din Potenza;

·       compozitorul Roman Vlad;

·       profesorii  Dimitrie și  Meluța Marin, cărora Primăria din Bari le-a dedicat o stradă, au făcut cunoscută cultura românească în Sud, deschizând prima catedră de limba română în sud.   

Aceste personalități au fost sprijinite de Academia Romena din Roma, în special după venirea doamnei Bușulenga, ca director. La insistențele dânsei, vrednicul de pomenire, Preafericitul Teoctist mi-a dat binecuvântare să slujesc și la Academie, unde  am amenajat o capelă în bibliotecă.

d. În 1980, prin Iugoslavia sau Grecia se ajungea mai ușor la Bari, unde se obținea azil politic, pentru Canada. Între timp unii au reușit să obțină întregirea familiei. Cu microbuzul Misionarilor Comboniani din Bari pe unii i-am dus la aeroportul Fiumicino pentru a pleca în Canada.

e. Studentele care mergeau vara la Costinești și cele ce lucrau la ONT Carpați se logodeau cu turiștii italieni. Iată familiile mixte!

Succesul Nadiei Comaneci și faima muzicii instrumentale românești, aduc în Italia maestri di ginnastica e danza: faimosul balerin Rădulescu.

f. în 1990 cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal, „Italia 90”, Bari și Napoli sunt invadate de români. La Telese se crează un loc pentru cei care nu doresc să se întoarcă în țară.

Restul îl cunoașteți mai bine deoarece după anul 2000, prezența românească crește simțitor.

II. BARI.  

a. Pe 1 martie 1983 de la Bossey (Geneva), unde studiasem cu Înaltpreasfințitul Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, am ajuns la Bari. I-am avut ca profesori pe renumiții: Pr. Dumitru Popescu, Pr. Ion Bria și pe actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel. Trebuia să termin doctoratul, să susțin teza în Istorie bizantină, avându-l ca și coordonator pe Acad. Emilian Popescu, însă Preafericitul Părinte Daniel, profesor și la Bari la Institutul Ecumenic San Nicola, împreună cu  Pr. D. Popescu îmi obțin o bursă de studii și astfel renunț la posibilitatea de a merge la Atena sau la Roma. La Institut mă aștepta Părintele Giovanni Distante, atunci secretarul Institutului, acum Starețul Basilicii San Nicola, și pe o ploaie torențială, mă conduce cu un Fiat 500 alb, la Giovinazzo.

Aici, sunt cazat într-un seminar franciscan, la 50 m de mare, alături de circa 20 seminariști. Ne ajutam reciproc: eu la greacă și latină, ei la italiană și la scrisul tezei la mașină. Ne-a făcut cineva cadou niște pui de curcă și de găină. Ca să nu-i omoare am creat Sectorul Avicol și am crescut curcanii și cocoși pentru mănăstire. Eram singurul care putea intra la ei să-i scoată la păscut. Înaltpreasfinţitul Adrian Hrițcu, fost Arhiepiscop al românilor ortodocşi din Franţa şi Europa Occidentală, i-a văzut și s-a minunat zicând: „la Paris nu se vede așa ceva”.

Prietenia cu acești seminariști a pus bazele activității noastre pastorale în sud: devenind preoți ne-au sprijinit în formarea parohiilor. De exemplu, azi, parohia românească din Taranto este gazduită de Padre Pietro, în biserica sa.

b. Pregătirea slujirii în Capela Bizantină de lângă mormântul Sfântului Nicolae:

- aveam la mine numai un Liturghier, un Aghiasmatar și veșminte. Am  împrumutat un potir și un disc de la catolici. La disc i-am pun un picior de lemn; copia am făcut-o dintr-un cuțit, cu pila (aveam cu mine în mașină multe scule. La Bossey, schimbasem motorul mașinii Pr. D. Popescu),  iar steluța am făcut-o din 4 bare de agățat tablouri, unite cu un șurub. Le-am sfințit și am slujit Sfânta Liturghie. Am și astăzi aceste „Sfinte Vase”.

Seminariștii au învățat răspunsurile în românește și grecește. Preotul italo-albanez Papas Ferrari, profesor de patrologie la Institut și de albaneză la Universitate, mi-a dăruit un liturghier grecesc. În acest context am venit cu Dacia la Bari și am făcut prima slujire.

c.  Intervine Sfântul Nicolae, și, precum Bătrânul custode de castel, cu chei multe la curea, începe să ne deschidă ușile spre viitor.

Sfătuit de Preafericitul Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, am mers să-l cunosc pe pr. Traian Valdman, la un parastas la Florența. Părintele m-a convins să mă ocup de români, să creez o parohie și să rămân aici, deși, ca orice tânăr visam carieră universitară. În tren, întorcându-ne la Roma, mi-a scris într-o agendă mică roșie, pe care o păstrez încă, procesul verbal de înființare a parohiei.

La Sfânta Liturghie au început să vină studenții greci; la prima Înviere s-a prezentat și o doamnă, Giberna, născută în România, care la Bari avea un bar și un magazin de dulciuri foarte cunoscut. Dânsa mi-a prezentat și alte familii italo-române din Bari.

La facultate l-am cunosc pe profesorul Andree Joos, responsabil la „Ufficio comunicazioni” din Vatican, care îmi va prezenta la Roma: pe Guvernatorul Bibliotecii Vaticane, rectorul de la Augustinianum și de la San Tommaso, un profesor de la Gregoriana și pe Maica Cristina, stareța generală de la Istituto Sacro Cuore, unde am început să slujesc pentru românii din Roma. Ca semn de recunoștință am plecat cu dânsa și cu Stareța Institutului din Torino într-un pelerinaj în România. Am fost cazați la Mănăstirea Sihăstria unde l-am întâlnit pe părintele Cleopa. Totul s-a desfășurat în sâmbăta precedentă hirotoniei întru diacon a actualului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel. La slujbă, la Putna, am fost oaspeții vrednicului de pomenire, Preafericitul Teoctist.

Prietenia ce s-a creat cu aceste personalități catolice a permis obținerea unei burse, oferită de Facultatea San Tomaso, pentru alți tineri preoți români, dar și constituirii primei parohii la Roma.

Seminariștii din Giovinazzo mi-au prezentat un preot salezian, care dorea să deschidă un Centru de recuperat toxicomani la Bari. Acesta mi-a propus să urmez cursurile de educator la Roma, deoarece oricum eram acolo pentru cercetare. Am acceptat și așa i-am cunoscut: pe Don Picchi, Don Gelmini și pe Don Ciotti. Astfel, în timpul săptămânii stăteam la Roma, la bibliotecă și la cursuri, iar vineri seara reveneam la Bari.

După terminarea cursului, am deschis la Bari Centrul pentru toxicomani. Am cutreierat toată Italia, de la Roma până în Panteleria.

III. GREUTĂȚI:

a.  Lipsa familiei lăsată în țară pentru 7 ani, pe care o întâlneam numai 12 zile pe an.

b. Neîncrederea autorităților italiene în noi, cei proveniți din Europa de est, care eram considerați spioni. În timp s-au schimbat lucrurile, deoarece prin activitatea socială am început să fim cunoscuți.

Vreau să subliniez că: respectul și ajutorul reciproc pe care le-am cultivat între noi slujitorii Sfântului Altar, de la început, ne-a ajutat să rezistăm valurilor. Revista „Biserica românească”, textele traduse în italiană sau procurate de la greci de părintele Gheorghe Vasilescu, de la Torino, erau miere pusă pe pâinea caldă pentru noi, cei cu mai puțină experiență.

IV. AJUTORUL SFÂNTULUI NICOLAE.

Îmi aduc aminte tema săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor, de acum 3 săptămâni: Fără de mine nu puteți face nimic. Putem să o parafrazăm și să o dedicăm Sfântului Nicolae. La început am făcut un pact cu dânsul: „Mă ajuți să-mi aduc familia și eu iți voi face un altar numai al tău”. Vreau să vă spun că în 1987, seara, în ajunul sărbătorii Sfinților Trei Ierarhi, Don Mario Picchi m-a prezentat ministrului de externe, Giulio  Andreoti, iar pe 3 februarie am avut familia la Roma.

Am văzut visul cu ochii! Fapt pentru caream început să caut soluții adecvate pentru respectarea pactului cu Sfântul Nicolae. Prima a eșuat, dar în 2015, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, prin evlavia pelerinilor români care au venit la Bari și a credincioșilor noștri, ne-am &ici rc;ndeplinit promisiunea, achiziționând o parte din teatrul Cammarano, primul teatru privat din Bari. Financiar, ne-au ajutat mult atât Înaltulpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, căruia îi suntem încă datori, cât și 3 frați preoți, dintre care îl amintesc numai pe părintele Lucian Roșu, Domnul să îl odihnească în pace, cu care ne auzeam foarte des și ne sfătuiam.

La mormântul Sfântului l-am cunoscut pe medicul Antonucci Nicola care tratează pruncii hipoacuzici. Tot Sfântul m-a ajutat să cunosc parohia Sfânta Vineri Pajura din București, unde, prin grija părintelui paroh și a doamnei preotese, am organizat ca medicul Antonucci să meargă lunar, să-i viziteze  pe micuții pacienți, evitând astfel ca aceștia să mai vină la Bari. 

Așteptăm binecuvântarea de la Sfântul ca să creăm la Vâlcea, Cluj, Timișoara și Iași alte puncte ca la București. Desigur, acum cu pandemia, cererile către Sfântul Nicolae sunt multe, dar în sfârșit ne va răspunde, căci știe că suntem sâcâitori!

IV.  AZI

Realizările sunt enorme în toată Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, datorită spiritului de sacrificiu al tuturor, de la ierarhii noștri până la ultimul credincios și familia sa. Pot să amintesc că aproape toate punctele de slujire din centru și sud, care apoi au devenit parohii, au fost semănate de mine: Roma, Napoli, Foggia, Cerignola, Trani, Matera, etc. Îmi aduc aminte cu mare bucurie, când la Cerignola preotul catolic unde slujeam, ne deschidea biserica, ne pregătea Altarul ca să putem, zicea dânsul, „să ne simțim ca la noi acasă”. Mare personalitate, azi ocupă o demnitate foarte înaltă la Vatican.

Alt lucru aș putea să mai amintesc: mănăstirea de la Mirabella Alcamo. Prin bunătatea părintelui catolic, Carlo Ciccala, și datorită insistenței unui mare părinte monah, Nicodim, de la Mănăstirea Crasna (Schiulești, Vălenii de Munte), am reușit să deschidem prima mănăstire românească în Italia. Sămânța a rodit, deoarece de atunci s-au deschis altele care „lucrează fără oboseală”.

Iată câteva greutăți:

a. Românii, deși se împuținează zi de zi, rămân totuși răspândiți în toate sătucele: puțini, dar peste tot.

b. În sud prezența românească este formată mai ales din sezonierii în agricultură și turism și de mămicile îngrijitoare și de sectorul edilitar.

c. Preotul, poate mai mult decât în nord, trebuie să-și împartă timpul între serviciu, parohie și familie. Dobândirea contribuției (8 la mie), pentru care Preasfințitul Părinte Siluan se zbate în fiecare zi, ar putea schimba această situație, dar până atunci, înfrățirea dintre parohiile din nord și sud, propusă acum 4-5 ani de Preasfinția Sa, și care an de an se întărește, aduce o gură de oxigen în plus.

Am 2 propuneri:

1.  Introducerea Catedrei de Asistență Socială la Facultatea de la Roma. O astfel de diplomă i-ar ajuta mult pe viitorii preoți în găsirea unui serviciu mai adecvat.

2. Deschiderea Facultății de Teologie și studenților italieni care s-au îndrăgostit de Ortodoxia românească, frecventând parohiile noastre.  

Cu ajutorul Domnului și al Sfântului Nicolae, la Bari s-a creat un minim necesar pentru a răspunde necesităților pastorale și sociale ale credincioșilor și prin deschiderea „Centrului pastoral ortodox român din Bari” (Piazza Garibaldi, 60 - Palazzo Cammarano).

Sfințirea acestuia de către Preasfințitul Părinte Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, în prezența autorităților bisericești și politice locale, a avut un mare răsunet în presă deoarece și-a recăpătat funcția sa culturală, întrucât pentru mulți ani, teatrul fusese transformat în magazin de motociclete.

Cred că sacrificiul făcut în Italia, de preoți, familiile lor și ierarhii noștri, pentru a-i ține pe credincioși cât mai lângă Doamne, Doamne, trebuie răsplătit cel puțin cu aplauze!

Mulțumim pentru atenție și iertați pentru greșeli. Doamne ajută tuturor!

Căutare

5 X 1000

 

I fondi del 5 per mille saranno utilizzati per diverse attività sociali: l'aiuto ai bambini e ai poveri, la cura dei senzatetto e dei malati, etc.

Scrivi anche tu sulla dichiarazione dei redditi il C. F.: 97558250581

 
 
 

Urgența Coronavirus

 

Merinde pentru Suflet

 

 
 

San Lorenzo dei Romeni

 

Asociația San Lorenzo dei Romeni ONLUS este o asociație social-filantropică, non profit și apolitică, în cadrul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, care a fost înființată cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop SILUAN, în anul 2009.

 
 

Apostolia

FTOUB Roma

 

Misiunea Sfântul Ierarh Nicolae

Misiunea Sfântul Ierarh Nicolae

 
 

Facebook

 

Știri din viața Eparhiei

 

Nepsis

NEPSIS

 
 

Reportaje EORI

 
 

Vă Recomandăm

Agenda/Diario pentru tine!ri 2020/2021

 Calendarele Eparhiale 2021

Calendar 2021 pentru familia ta

Calendarul Tuturor Sfinților 2021

Tinerii ortodocși

Numărul total de vizitatori

12502848