Dumnezeu vs Ştiinta: Conversaţie între un profesor ateu şi un student genial


Profesorul: Esti creştin, nu-i aşa, fiule?

Studentul: Da, domnule.

Profesorul: Aşadar, crezi în Dumnezeu?

Studentul: Întru totul.

Profesorul: Este Dumnezeu bun?

Studentul: Desigur.

Profesorul: Este Dumnezeu atotputernic?

Studentul: Da, este.

Profesorul: Fratele meu a murit de cancer chiar dacă s-a rugat la Dumnezeu să îl ajute. Cei mai mulţi dintre noi încearcă să îi ajute pe ceilalţi când sunt bolnavi. Dar Dumnezeu nu. Nu a făcut-o. Cum este atunci Dumnezeu bun? Hmmm?…

(Studentul tace.)

Profesorul: Nu poţi răspunde, nu-i aşa? Haide să o luăm de la început, tinere prieten…. Este Dumnezeu bun?

Studentul: Da.

Profesorul: Este Satana bun?

Studentul: Nu.

Profesorul: De unde vine Satana?

Studentul: De la…. Dumnezeu.

Profesorul: Aşa este. De la Dumnezeu. Spune-mi, fiule, există rău pe lumea aceasta?

Studentul: Da, domnule profesor.

Profesorul: Răul este peste tot în lume, nu-i aşa? Şi Dumnezeu a creat, într-adevăr, totul. Adevărat, nu?

Studentul: Da.

Profesorul: Deci cine a creat răul?

(Studentul nu răspunde).

Profesorul: Există boală? Imortalitate? Ura? Urâţenie? Toate aceste lucruri teribile există în lume, nu-i aşa?

Studentul: Da, domnule.

Profesorul: Aşadar, cine a creat toate aceste lucruri cumplite?

(Studentul nu are nici un răspuns.)

Profesorul: Ştiinţa spune că ai 5 simţuri pe care le foloseşti pentru a identifica şi examina lumea din jurul tău. Spune-mi, fiule, l-ai văzut vreodată pe Dumnezeu?

Studentul: Nu, domnule. Nu L-am văzut.

Profesorul: Spune-ne atunci… L-ai auzit vreodată pe Dumnezeu?

Studentul: Nu, domnule.

Profesorul: L-ai simţit vreodată pe Dumnezeul tău, l-ai gustat, l-ai mirosit? Ai avut vreodată vreo percepţie senzoriala a lui Dumnezeu dacă e vorba de-aşa?

Studentul: Nu, domnule. Mă tem că nu.

Profesorul: Cu toate acestea, tot crezi în Dumnezeu?

Studentul: Da, domnule.

Profesorul: Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, ştiinţa consideră ca Dumnezeu nu există. Ce spui de acest lucru, fiule?

Studentul: Nimic. Tot ceea ce am este credinţa mea. Eu cred în Dumnezeu.

Profesorul: Da, credinţa. Aceasta este problema pe care ştiinţa o are cu Dumnezeu. Nu există nicio dovadă, ci doar credinţa.

Studentul: Domnule profesor, există un asemenea lucru precum căldura?

Profesorul: Da, există.

Studentul: Există un asemenea lucru precum frigul?

Profesorul: Da.

Studentul: Nu, domnule profesor. Nu există. (În amfiteatru se face o linişte deplină)

Studentul: Domnule profesor, poţi avea multă caldură, chiar şi mai multă căldură, supercăldură, megacăldură, prea puţină căldură sau căldură deloc. Însă nu avem nimic numit frig. Putem să atingem 456 de grade sub 0, ceea ce înseamnş zero căldură, însă nu putem ajunge mai departe de atât. Nu există un asemenea lucru precum frig. Frigul este doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absenţa căldurii. Nu putem măsura frigul. Căldura este energie. Frigul nu este opusul căldurii, domnule profesor, ci absenţa căldurii.

Dar ce spuneţi despre întuneric, domnule profesor? Există un asemenea lucru precum întunericul?

Profesorul: Da. Ce este noaptea dacă nu există întuneric?

Studentul: Va înşelaţi din nou, domnule profesor. Întunericul nu este ceva, este absenţa a ceva. Poţi avea lumina scăzută, lumină normală, lumină strălucitoare, lumină intermitentă, însă dacă nu ai deloc lumină constantă, nu ai nimic şi numeşti atunci acest nimic întuneric, nu-i aşa? În realitate, întunericul nu există. Dacă ar exista, ei bine… am putea face ca întunericul să fie mai întunecat, nu-i aşa?

Profesorul: Ce vrei să ne demonstrezi, tinere?

Studentul: Domnule profesor, părerea mea este ca premisele dvs filozofice sunt greşite.

Profesorul: Greşite? Poţi să explici de ce?

Studentul: Lucraşi cu premisele dualitaţii. Susţineţi şi căutaţi să demonstraţi că există viaţă, apoi că există moarte; un Dumnezeu bun şi un Dumnezeu rău. Vedeţi conceptul de Dumnezeu ca pe ceva finit, ceva pe care îl putem măsura. Domnule profesor, ştiinţa nu poate nici măcar explica ce este acela un gând. Foloseşte electricitatea şi magnetismul, însă nu le-a văzut, cu atat mai puţin nu a înţeles pe deplin vreuna din ele. Să vezi moartea ca pe opusul vieţii înseamnă să ignori că moartea nu poate exista ca un lucru substanţial. Moartea nu este opusul vieţii. Doar absenţa ei.

Acum…spuneti-mi, domnule profesor, îi invatati pe studenţii dvs că au evoluat dintr-o maimuţă?

Profesorul: Dacă te referi la procesul evoluţiei naturale, da, sigur, îi învăţ.

Studentul: Aţi observat vreodată evoluţia cu proprii ochi, domnule profesor?

(Profesorul dă din cap zâmbind, începând să înţeleagă încotro se îndrepta demonstraţia elevului.)

Studentul: Din moment ce nimeni nu a observat procesul de evoluţie în desfăşurare şi nici nu poate demonstra că el continuă înseamnă că nu le predaţi studentilor ceva în care credeţi, nu-i aşa? Asta vă face un predicator şi nu un om de ştiinţă, nu-i aşa?

(În amfiteatru se produce zarvă şi rumoare.)

Studentul către cei prezenţi: Este vreunul de aici care a văzut vreodată creierul profesorului?

(Toţi studenţii din amfiteatru izbucnesc în râs.)

Studentul: Este cineva care a văzut vreodată creierul Profesorului? Este cineva care a simţit, a atins sau a mirosit creierul profesorului? Se pare că nimeni nu a făcut aşa ceva… Prin urmare, conform Regulilor Empirice, Stabile şi Demonstrabile, ştiinţa spune – cu tot respectul, dle profespr – că nu aveţi creier. Cu tot respectul, domnule, cum putem atunci să credem în prelegerile dvs?

(Studenţii tac mâlc. Profesorul se holbează la student. Faţa sa este impenetrabilă)

Profesorul: Cred că va trebui pur şi simplu să crezi în ele…

Studentul: Corect, domnule profesor. Aşa este! Legătura dintre om şi Dumnezeu este Credinţa (a crede). Credinţa este tot ceea ce ţine lucrurile vii şi în mişcare.

 

Sursa: http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/11217/stiinta-versus-dumnezeu-einstein/pagina-3.html


 

Distribuiți:
Scroll Up