Poezie…fără titlu, dar știm autorul…


Cu privirea în zare,

ca și al nostru Domn,

La apus de soare,

mă apucă un mare dor.

O țară, o crăiasă,

creștină, nepătată,

a lui Ștefan mireasă,

de un veac neschimbată.

Răsună pân’la ceruri

al clopotului sunet,

e strigătul lui Ștefan!

Ne cheamă ca un vuiet.

Veniți ostașii mei,

cu Domnul înainte!

Să mergem la războaie

ca cei ce-s în morminte.

Apărați-vă țara,

limba și credința

ori dacă nu prea cruntă,

în veci va fi sentința.

Un popor fără grai,

neunit în rugăciune,

mă face să mă simt…

că nu am fost pe lume.

Trezește-te române,

arată ca ești bărbat,

și că pe-a tale plaiuri

mereu vei fi împărat.

Veronica Vasile


Distribuiți:
Scroll Up