În brațele părintești – Ioan Iacob Hozevitul.


 

Rămas de mic orfan pe lume,
Ca un copil al nimănui,
Mi-am pus nădejdea mea spre Domnul
Cerând de-a pururi mila Lui

Bunica, Dumnezeu s-o ierte,
Mi-a semănat de timpuriu
În suflet tainele credinții
Și rodul lor mă ține viu

O, scumpa mea bătrână sfântă
Eu, tot ce am îți datoresc,
Căci m-ai adus la cunoștința
Părintelui Celui Ceresc

“Când tatăl meu” (cum zice psalmul)
“Și mama mea m-au părăsit,
Atuncea Domnul cel din ceruri
La sânul milei m-a primit

Deci, suflete al meu smerite
Întraripează-te mereu,
Prin rugăciune prea fierbinte
și dragoste spre Dumnezeu.

Privind în inimă cu mintea
Să cauți tainicul izvor,
Din care viața se adapă
Cu darul cel mântuitor

Urmează calea mântuirii
Trăind în pace singurel
și toată grija cea lumească
S-o lepezi astăzi pentru El.


Distribuiți:
Scroll Up