Primul cuvânt către tineri al Părintelui Calciu: Ce știi TU, tinere, despre Hristos?


Aceste cuvinte au fost spuse, în mod public, într-un moment în care nu era ușor să faci așa ceva. Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa a rostit primul cuvânt către tineri la 8 martie 1978, moment în care regimul ateist al lui Nicolae Ceaușescu era în culmea gloriei și a puterii sale.

Cuvântul 1: Chemare. Ce știi tu tinere, despre Hristos?

Cuvântul cel dintâi l-am făcut, o, Teofile, despre toate cele pe care a început Iisus a le face și a le învăța” (Fapte 1, 1)
A venit acum vremea, tinere, să auzi un glas care te cheamă. Un glas pe care nu l-ai mai auzit; sau poate da, dar pe care nu l-ai înțeles și nu l-ai ascultat. Este glasul lui Iisus! Nu tresări, nu te mira, nu zâmbi neîncrezător, tânărul meu prieten! Glasul care te cheamă nu este al unui mort, ci al unui înviat. El nu te strigă din istorie, ci din adâncul propriei tale ființe.

Cuvintele acestea, rostite și scrise aici, sunt din străfundurile tale, pe care nu ți le cunoști. Ți-a fost poate rușine sau teamă să cobori în adâncul tău și să le descoperi. Ai crezut că în tine zace o fiară, un mormânt al instinctelor din care se ridică strigoii înspăimântători ai patimilor, și nu ți-ai văzut fața de înger, căci tu înger ești.

Dacă nu ți-a spus-o nimeni până acum, ți-o spune Iisus, și mărturia lui este adevărată, căci nimeni nu L-a dovedit vreodată de minciună. Ce știi tu, tinere, despre Hristos? Dacă tot ceea ce știi ai învățat la școală, la orele de ateism, ai fost frustrat cu rea-credință de un adevăr – de singurul Adevăr care te poate face liber. Ce știi tu despre Biserica lui Hristos? Dacă tot ceea ce știi se reduce la Giordano Bruno, despre care ți s-a vorbit la educația așa-zis „ateist-științifică”, ai fost privat în mod neomenos de lumina adevăratei culturi, de strălucirea spiritualității, care este garanția libertății tale de om.

Unde ai auzit, prietene, cuvintele acestea: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă bleastămă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce va vatămă și vă prigonesc”? Dacă nu le-ai auzit niciodată, cine și cu ce drept ți le-a interzis? Cine ți-a interzis să știi că există o cale mai bună, mai dreaptă și mai simplă decât cea pe care rătăcești orbecăind acum? Cine ți-a pus valul peste ochi, ca să nu poți vedea lumina cea minunată a dragostei propovăduite și trăite de Iisus până la ultimele ei consecințe?

Te văd pe stradă, prietene, tânăr și frumos, și deodată, totul se schimbă în tine, fața ta se schimonosește, instinctele îți răbufnesc în afară, răvășindu-ți ființă ca o dezlănțuire de stihii, și devii violent… De unde ai învățat violența, tinere? De la cine? Ți-am văzut mama blândă și cu ochii în lacrimi, ți-am văzut tatăl cu fața împietrită de durere – și am știut că nu de la ei ai învățat-o…

Atunci, de unde? Pleacă-ți urechea și ascultă chemarea lui Iisus, chemarea Bisericii Lui. 

Afară, pentru violența ta nesăbuită, te așteaptă tribunalele și închisoarea, unde sufletul tău poate fi iremediabil ucis. Te-am văzut cu durere înaintea tribunalelor, unde faptele tale căpătau dimensiuni de oroare. Te-am văzut speriat, sau cinic, sau bravând – și toate aceste atitudini ale tale îmi arătau cât de aproape de marginea prăpastiei te aflai; și m-am întrebat, încă o dată, cine este vinovat pentru căderea ta.

Vino la Biserica lui Hristos! Numai aici vei găsi consolare pentru ființa ta răvășită, numai în ea vei afla certitudinea; fiindcă numai în Biserică vei auzi glasul lui Iisus spunându-ți cu blândețe: „Fiule, iertate își sunt ție greșelile tale, pentru că mult ai suferit. Iată, te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai greșești”… Nimeni nu ți-a scris vreodată cuvintele acestea, dar acum le auzi. Ți s-a vorbit de ură de clasă, de ură politica, de ură și mereu de ură.

Cuvântul „iubire” ți-a sunat străin, dar acum Biserica lui Hristos îți arată o cale mai bună, o cale a dragostei. Ai fost până acum sclavul instinctelor tale, trupul tău a fost un simplu instrument prin care ele s-au exteriorizat. Și acum poți să auzi acest glas al lui Iisus, Care grăiește prin gura Apostolului Său: „Au nu știi că tu ești templul lui Dumnezeu, ca în tine locuiește Duhul lui Dumnezeu?”. Ți s-a spus că descinzi din maimuță, că ești o fiară care trebuie dresată, iar acum afli un lucru uluitor: tu ești templul lui Dumnezeu, în tine sălășluiește Duhul lui Dumnezeu! Ești rechemat, tinere, la demnitatea ta de om metafizic; ești ridicat de acolo de unde educația greșită te-a coborât din sacrul oficiu, de a fi temple în care să locuiască Dumnezeu. Noi te chemăm la puritate.

Dacă nu ai uitat cuvântul „inocență”, dacă au mai rămas zone de copilărie neîntinată în tine, nu vei rezista acestei chemări. Vino în Biserica lui Hristos! Vino să înveți ce este inocența și puritatea, ce este blândețea și ce este iubirea. Vei afla care este rostul tău în lume, care este scopul existenței noastre. Spre stupoarea ta, vei afla că viața noastră nu sfârșește în moarte, ci în înviere; că existența noastră este spre Hristos și că lumea nu este doar un moment gol, în care să stăpânească neantul. Vei avea o nădejde și nădejdea te va face tare. Vei avea o credință și credința te va mântui.

Vei avea o dragoste și dragostea te va face bun. Aceasta este, tânărul meu prieten, cel dintâi cuvânt pe care Iisus ți-l adresează prin tumultul lumii, prin desișul patimilor cu care nimeni niciodată nu te-a învățat să te lupți, prin transparența viselor tale de inocență, care te mai bântuie din când în când. Iisus te caută, Iisus te-a aflat!

 


Distribuiți:
Scroll Up